Cea mai frumoasa definitie a iubirii
-Monahia Fotini-
Mă uit la decalogul dragostei și mă întreb cu durere: câte din aceste cerințe le mai păzim? De aici vine toată nenorocirea; am întunecat puterea dragostei din noi și am dat lumină sâmburelui de invidie din sufletele noastre. Iar înșelarea cea mai mare este că ni se pare că iubim.
Noi am secat izvorul nemuririi dragostea și ne chinuim zadarnic în deșertăciunile lumești. Viața de dincolo o gustăm prin harul lui Dumnezeu, iar harul se dobândește prin dragostea de Domnul, prin râvnă și inimă fierbinte. Dar noi am uitat cum sună dragostea
Iar dacă este, se consumă într-una pătimașă. Dovadă că dragostea e cea care susține și sufletul și lumea este și goana lumii de azi care aleargă ca o nebună, inconștient aș zice, după dragostea trupească, crezând că acolo se vor elibera de insatisfacția lăuntrică.
Dragostea la Sf. Apostol Pavel
Dar să vedem cum descrie Sf. Apostol Pavel dragostea.
Dragostea este îndelung răbdătoare, începe Pavel. De ce oare începe cu răbdarea și nu numai cu răbdarea, cu îndelungă răbdarea? Pentru că ea știe că orice lucru trainic în timp se clădește, prin multă trudă și nevoință. De am avea noi înțelegerea că fratele de lângă noi, că prietenul nostru este într-un moment nedesăvârșit al vieții lui, aflat însă pe urcușul desăvârșirii, că lipsurile lui se vor completa prin experiența ce va să treacă, nu ne-am mai lepăda de el, ci l-am răbda cu inimă bună.
Dragostea este plină de bunătate, continuă apostolul. De am avea răbdare, am câștiga și bunătatea, că de aici izvorăște aceasta. Înțelegând neputințele fratelui nostru, ne vom purta cu bunătate și de la sine dorim binele lui ca și cum ar fi binele nostru. Răbdarea celuilalt este o osteneală a sufletului meu, iar roada acestei osteneli o aflu numai când celălalt află odihnă, bucurie și cununi de la Hristos.
Cum distingem dragostea adevărată de dragostea fățarnică?
Iată de ce continuă Pavel, că dragostea nu este invidioasă, pentru că atâta timp cât rodul fratelui este rodul tău, durerea fratelui ar fi durea ta. Numai cel ce nu suferă să iubească poate fi invidios, se întristează de bunăstarea fratelui său. Și pentru că mulți au impresia că iubesc și că au multă dragoste, Pavel înșiruie câteva calități negative ale dragostei, pentru a nu face confuzii, bineștiind că dacă săvârșești una din cele enumerate, dragostea ta se vădește a fi puțină sau deloc.
Dragostea nu se laudă. Cel ce iubește nu se laudă în fața aproapelui său, pentru că tot ce este al lui socotește că este și al fratelui său. Cei ce se iubesc împart toate ale lor, nu ascund nimic unul de altul, și nu fac diferență între bunurile lor, chiar dacă sunt diferiți. Ei sunt mai multe trupuri într-un singur suflet și dacă te consideri că ai mai mult decât celălalt, te diferențiezi și dragostea te scoate afară.
Nu se umflă de mândrie. Cel ce iubește nu se mai gândește la sporul lui material sau chiar duhovnicesc. Cei ce caută desăvârșirea în afara celorlalți se înșală pe sine și nu ajung decât la umflătura mândriei. Aceasta este specific tuturor religiilor, mai puțin creștinismului. Nimeni nu poate să-L iubească pe Dumnezeu dacă nu-l iubește pe aproapele. Cel ce nu simte în trupul și sufletul său daună din pricina nedesăvârșirii fratelui, este departe de desăvârșire, spun Părinții. Aceasta, mândria, cred că împiedică cel mai mult lucrarea dragostei. Pentru că mândria te întunecă, nu mai vezi ce face cel de lângă tine, ci numai de tine îți pasă.
Alte manifestări ale Iubirii
Nu se poartă necuviincios. Dacă până acum s-a vorbit la nivel de teorie, Pavel aduce discuția și în faptă. Pentru că, după cum credința fără fapte este moartă, la fel și dragostea. Și cu atât mai mult, ca una ce este numită mai mare dintre toate. Un sfânt părinte vorbea despre sfiala care a existat între Maica Domnului și dreptul Iosif de la început și până la sfârșit. Cel ce iubește este atent să nu mâhnească pe fratele său prin vreo purtare de-a sa, nici măcar să dea de bănuit ceva. Nu îndrăznește să jignească pe fratele său nici măcar cu o privire.
Nu caută ale sale. Și nu numai că încearcă să nu-l deranjeze sau jignească pe fratele, dar se ostenește mai mult pentru el decât pentru sine. Iată unde s-a suit dragostea de astă dată! Am convingerea că cel ce pășește pe aceste trepte ale apostolului, reușește să ajungă la această minunăție de stare: să te bucuri nu numai pentru el, să te bucuri mai mult pentru el. Numai cine iubește poate înțelege aceasta. Numai cine a ajuns aici poate cunoaște această mare desfătare pentru sufletul lui începi să te asemeni dumnezeirii (după cum mărturisesc Părinții).
Ce nu face Iubirea?
Nu se aprinde de mânie. Până și mânia se înmoaie în fața acestei desfătări. Această stare deja începe să topească răutățile cele ascunse și chiar de am avea prilej de tulburare pe fratele, ea nu ne dă prilej de revoltă.
Nu se gândește la rău. Chiar dacă fratele te-a supărat, a greșit înaintea ta, tu ne te poți răzbuna pe el, pentru că ea (dragostea) și-a pus deja pecetea în inima ta. Și chiar dacă te superi nu poți să-i faci rău.
Nu se bucură de nedreptate. Dragostea nu rabdă nedreptățirea fratelui său, ci când îl vede suferind sau nedreptățit, sare să-l ajute. Această specificare este foarte importantă. Mulți cred că iubesc atunci când stau deoparte, când alți frați suferă. Dragostea te împinge la o atitudine de a ajuta pe cel în suferință, fără ca acesta să-ți ceară ajutorul.
Virtuțile Iubirii
Ci se bucură de adevăr. Aceasta s-a spus pentru a arăta că dacă nu arzi când celălalt e în suferință, te-ai abătut de la adevăr; mergi pe o cale strâmbă, care-ți ascunde drumul desăvârșirii.
Suferă toate. Câtă minunăție! Nu suferi ceva ci toate câte ți-ar face fratele. O, de ce desfătare ne lipsim! Oare unde ne-am pierdut pe drum de nu mai putem ajunge aici? Aici deja ea este desăvârșită. Întoarce obrazul celălalt dintr-o dispoziție nefățarnică a inimii. Pe cel ce iubește, nimic și nimeni nu-l mai poate vătăma.
Crede toate. De aceea suferă toate, pentru că înțelege căderea fratelui său ce îl determină să facă rău, să prigonească. Vedem de aici că nu ura celorlalți ne împiedică pe noi să iubim, ci necredința noastră. Singur bun să fii, iubește! Că dragostea îți dă puterea să suferi tot.
Nădăjduiește toate. Și suferi în nădejdea că Domnul ne va schimba pe toți. Socotesc că fără această nădejde nu am putea răbda și suferi nedreptățile aproapelui. Dragostea are puterea și de a schimba, de a îndrepta. Cu nimic nu te păgubește.
Rabdă toate. Iar amintește de răbdare, dar de data aceasta cred că de una mai presus de fire, una dumnezeiască, care se naște din nădejdea că Domnul va stabili și pacea și dreptatea și adevărul.
Dragostea desăvârșită
Dragostea nu cade niciodată. Și ajuns aici, nimeni nu te mai poate clinti. Ești mai tare decât toți puternicii lumii care au furat scaunele din față. Află că, dacă dragostea ta s-a transformat la un moment dat în ură sau nu a putut trece cu vederea neajunsurile fratelui, acea dragoste nu era desăvârșită. Dragostea ta era pătimașă, ori din mândrie, ori din desfrânare. Și dacă dragostea ți s-a clintit, ia aminte și vezi de unde a venit greșeala și îndreptează-te și nu lăsa iubirea.
Am scris acestea nu pentru că eu am dragoste, ci pentru pentru ca să ne amintim ce departe suntem de ea, de Adevăr. Ziua îndrăgostiților ar trebui să fie Ziua Iubirii în Hristos. Haideți să ne silim să aducem faptele Iubirii.
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
|
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda 2/14/2024 |
Contact: |
|
|
