Gânduri mărturisite - Retragerea fără torțe
Titlul acestui articol este și titlul volumului al doilea din ciclul de romane „Sfârșit de mileniu” al scriitorului român Radu Tudoran, roman publicat la București de Editura Eminescu în 1982. Ciclul „Sfârșit de mileniu” cuprinde șapte romane: „Casa domnului Alcibiade” (1978), „Retragerea fără torțe” (1982), Ieșirea la mare” (1984), Victoria neînaripată” (1985), Privighetoarea de ziuă” (1986), ”O sută una lovituri de tun” (1989) și ” Sub zero grade” (1994 – postum).
Radu Tudoran este pseudonimul literar al scriitorului Nicolae Bogza, născut la 8 martie 1910 în localitatea Blejoi, județul Prahova și decedat la 18 noiembrie 1992 la București. El a fost fratele cunoscutului scriitor Geo Bogza, de unde și dorința acestuia de a scrie sub un pseudonim literar, și al muzicianului Alexandru Bogza. El a fost și autorul altor romane de mare succes, printre care cele mai cunoscute sunt „Un port la răsărit” (1941) și „Toate pânzele sus” (1954).
Romanul ”Toate pânzele sus” a fost ecranizat de către Televiziunea Română între anii 1975-1977, cuprinzând 12 episoade, după un scenariu scris de Alexandru Struțeanu și de Mircea Mureșan. Filmul a fost regizat de Mircea Mureșan având ca regizori secunzi pe Mariana Petculescu și Nicolae Corjos. În rolurile principale au fost distribuiți mari actori români printre care se numără: Ion Besoiu (Anton Lupan), Ilarion Ciobanu (Gherasim), Sebastian Papaiani (Ieremia), Jean Constantin (Ismail), Ion Dichiseanu (Piere Vaillant), Colea Răutu (piratul Spânu) și Aurel Giurumia (negustorul Agop din Bazar).
Datorită atitudinii sale necooperante față de „noua literatură” doctrinară comunistă, după publicarea romanului „Fiul risipitor” în 1947, Radu Tudoran este exclus din Uniunea Scriitorilor cu mențiunea ” Noi am fi bucuroși să scrii pentru cauza noastră. Dar dacă nu poți sau dacă nu vrei, nu te silim”.
După șapte ani și după apariția romanului „Toate pânzele sus”, scris în așa fel încât să nu facă trimitere la nici un fel de concepte politice, și recepționat în mod entuziast de toate generațiile de cititori, deși fusese tipărit inițial în doar o mie de exemplare, autorul a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor. „Toate pânzele sus” rămâne un roman de referință al literaturii române, prima carte citită de mine, chiar în primul an de școală. Romanul a fost publicat în mai multe ediții (1954, 1980, 1991, 1998 și 2002).
Ciclul de cărți „Sfârșit de mileniu” rămâne însă lucrarea de suflet a autorului, acolo unde se vede toată puterea creatoare a acestuia. În spatele cortinei create de personaje și acțiuni fictive se desfășoară adevărata poveste, viața societății românești interbelice, văzută prin ochii și acțiunile personajelor, de la domnul Alcibiade la Proserpina Smântânescu, și de la Jordie la domnul Pretoreanu, cu personaje hazlii ca Burtă Dublă și Tata Barbă.
Realitățile dramatice ale timpului, naufragiul Titanicului, dispariția Ameliei Earhart, catastrofa dirijabilului ”Hindenburg”, zborul lui Charles Lindberg, apariția Arhanghelului, săptămâna neagră de la New York sau moartea Matei Hari, se împletesc cu poveștile personajelor într-o descriere uluitoare a secolului al XX-lea. Cred că scriitorul Radu Tudoran ar trebui recuperat și așezat la adevărata lui valoare.
Astăzi trăim iarăși o perioadă a „retragerii fără torțe” la nivel mondial, când în peste 70 de țări, trei miliarde de cetățeni sunt chemați la urne pentru alegeri locale, generale, parlamentare sau prezidențiale. Printre acestea se numără Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și Rusia. România nu este mai prejos, organizând patru rânduri de alegeri într-un singur an.
Doar că atunci când vine vremea primenirii ies la iveală și „succesele” foștilor conducători. Este oare România mai „educată” sau a rămas doar cea „emigrată”? A reușit Rusia să stârpească „nazismul” mai mult sau mai puțin închipuit? A recuperat Ucraina teritoriile ocupate sau doar a cheltuit miliarde pe jucării zgomotoase?, rămân întrebări fără răspuns.
Cât despre lupta împotriva încălzirii globale care a înfuriat agricultorii din Europa, de numărul exagerat de „morți subite” și de lipsa interesului de a afla cauzele acestora, mai bine nu ne mai întrebăm, că nu este politic corect. Așa că și retragerea actualilor conducători este una fără torțe, pe ușa din dos, căci prin față sunt doar rezultatele promisiunilor „plopul cu pere și răchita cu micșunele”.
„Retragerea fără torțe” s-ar putea referi și la sfârșitul conflictelor armate actuale, o pace fără învingători și învinși, fără aplauze și urale, dar cu mulți morți și răniți, cu orașe întregi șterse de pe fața pământului și cu multă suferință pentru familiile celor plecați prea devreme.
„Retragerea fără torțe” ar putea să fie și despre oprirea politicilor aberante în numele egalităților de orice fel, despre distrugerea societăților umane pentru revigorarea planetei, despre demolarea monumentelor istorice și redenumirea străzilor, care era mai degrabă apanajul regimurilor totalitare decât al mișcărilor de avangardă.
Ne „retragem fără torțe” atunci când am susținut sus și tare o anumită opinie politică, științifică, medicală, etc. și când rezultatele aplicării acesteia seamănă mai degrabă cu „oiștea în gard”, sau ca fostul secretar de partid de la întreprinderea unde lucram la Revoluție, care a doua zi și-a pus floare la butonieră, și-a amintit că de fapt bunicul lui fusese țărănist și „că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i mirosea”.
Scriu și eu aceste rânduri ca și psalmistul David, și la îndemnul prietenilor care m-au sfătuit să nu renunț, ”Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă” - Psalmul 18.3 al lui David.
Ioan Cojocariu
Februarie 2024, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 2/11/2024 |
Contact: |
|
|
