Iubirea astăzi, dincolo de timp si spațiu
De obicei mi-este ușor să scriu pe o temă dată. Poate este un dar de la mama mea care la 80 de ani are încă plăcerea scrisului, poate de la tatăl meu care își aduna gândurile în jurnale și era capabil de minunate scrisori de dragoste, găsite de mine și de sora mea prin sertare, legate cu panglică roșie, poate este imboldul dat de profesoara de limba română care mi-a fost și dirigintă și pe care am admirat-o foarte mult sau poate este simplul fapt că am descoperit și dezvoltat acest dar printre multe altele lăsate de ursitoarea mea la botez. Dați-mi un cuvânt, o situație sau mai bine un personaj și mă transform în „Petre Ispirescu”. Ai mei de acasă își pierd răbdarea cu introducerile mele până când ajung la concluzie. Îmi place să povestesc, îmi place să scriu.
Dar nu credeam că provocarea de astăzi mă va pune pe gânduri, mă va face să caut cuvintele ca să aleg. Ce? Despre ce?
- Cred că ai pregătit un text despre iubire, un subiect pe care-l cunoști atât de bine, așa a venit invitația.
Despre iubire? Este ca și cum ai vorbi despre viață, că respiri, că trăiești. De fapt, este simplu. Iubirea este totul. Noi suntem iubire și ne-am născut din iubire. Cum aș putea să rezum toate acestea într-un text? De unde să încep? Chiar dacă suntem în luna februarie a îndrăgostiților și de Dragobete, eu mă gândeam însă la iubirea rotundă și completă cu care am venit pe pământ și care cuprinde toate fațetele ei. Ei bine, atunci mi-a venit ideea să descriu pur și simplu o zi din viața mea.
Dimineața, cu prima respirație de trezire mulțumesc Domnului pentru ziua care mi-a fost dăruită. Cer Luminii să mă curețe și să mă protejeze. Apoi șoptesc la urechea soțului meu:
- Bună dimineața, soarele meu. Te iubesc atât de mult.
Când mă spăl pe față, cer apei să mă purifice. La masă rugăciunea zilei se încheie cu cea a iubirii către Dumnezeu. În timpul micului dejun, ca și a celorlalte mese din timpul zilei practic cea mai simplă formă de meditație activă: este momentul în care profit să mă conectez cu elementele nutritive ca să le transmit iubire și recunoștință. Astfel, prin simplul act de a mânca, prin gândurile și sentimentele mele pot extrage din hrană elementele spirituale de care am nevoie pe tot parcursul zilei. Mă uit pe geam și când privesc cerul mă minunez de imensitatea albastră sau de forma norilor în care găsesc mesajul pentru mine în această dimineață minunată. Mă încarc cu energia soarelui și îi mulțumesc. Pornesc la drum spre servici. Trimit Lumină și mă rog pentru toți participanții la trafic, pentru colegii mei de servici și cer ajutor entităților de lumină în realizarea misiunii mele pe linia destinului.
Iubesc oamenii cu care intru în contact în fiecare zi și le trimit o lumină roz de iubire prin care eu mă protejez de emoțiile lor legate de boală sau alte griji dar și prin care le transmit iubirea mea. Când ajung din nou acasă, după ce mă curăț și mă protejez cu Lumină, cine îmi vine în întâmpinare alergând? Este Gordon, motanul nostru, dornic mereu de mângâiere. După o zi de muncă, mă regăsesc iar cu iubirea vieții mele, soțul meu drag și ne împărtășim unul altuia din experiența zilei, facem planuri pentru a doua zi și pe urmă doar trăim prezentul : o seară în pace, tihnă și relaxare. Un film, o comedie romantică de obicei, o carte, o emisiune despre spiritualitate sau un video cu imagini de pe vaporul de croazieră ce ne așteaptă în doar trei luni și un pahar de vin, el roșu, eu alb și...
Ce poate fi mai minunat? Totul în iubire, cu iubire față de propria persoană și de cei din jurul meu. Pe o scară a iubirii pe primul loc se situează iubirea către Dumnezeu, apoi către noi înșine, pe urmă iubirea către partener și către copii.
Depănăm amintiri și iată cum am răspuns acum câțiva ani la întrebarea lui despre iubire:
- De ce mă iubești?
- M-ai întrebat aseară de ce te iubesc. Deși aveam o mie de motive, m-am uitat în ochii tăi și ți-am spus că nu știu. M-ai luat prin surprindere. Era ca și cum m-ai fi întrebat de ce trăiesc. Iubirea necondiționată nu are motiv sau explicații. Există și atât, dar dacă vrei totuși să știi, iată:
Te iubesc pentru sufletul tău nobil pe care nu l-am uitat și pe care m-ai ajutat să-l redescopăr în tot acest timp de când suntem iarăși împreună.
Te iubesc pentru felul tău de a fi, de a se dărui pe sine până la uitare. Cu pasiune. Indiferent pentru cine sau pentru ce.
Te iubesc, iubirea mea dintâi, înalt, blond cu ochi albaștri și timid...
Te iubesc, cel de acum, matur, cu un sfat pentru fiecare și cu fapte bune în fiecare zi.
Te iubesc pentru că ai deschis ușa sufletului tău, când eu am bătut.
Te iubesc pentru că nu m-ai uitat. Pentru că mi-ai păstrat amintirea într-o cutiuță de argint fermecată, de unde îți luai puțin câte puțin din poțiunea magică un strop de fericire. Când s-a terminat, ne-am reîntâlnit ca să o umplem la loc. De data aceasta, infinit.
Îți iubesc sufletul de copil pe care l-am recâștigat împreună. Mulțumesc. Am regăsit și eu copilul din mine și bucuria de a trăi.
Te iubesc, logodnicul meu din Cer și de pe Pământ, cu martori toți îngerii de lângă noi.
Te iubesc, soarele vieții mele. Eu sunt luna și suntem împreună mereu în veșnicie.
Te iubesc infinit și... chiar mai mult decât atât.
Te iubesc în fiecare secundă pentru că eu sunt secunda. Nu sunt nici minutul, ora sau anii. Carpe Diem. Îți mulțumesc că trăim împreună prezentul cu o intensitate de necrezut.
Te iubesc pentru legământul pe care l-am făcut de a fi împreună atunci când vom pleca Acasă, când vom pleca dincolo... Ne vom ține de mână și trecerea va fi mai ușoară. Indiferent cine va pleca primul, celălalt îl va aștepta ca să-l ajute să meargă în Lumină. Eu cred că este cea mai profundă declarație de dragoste, care a existat vreodată.
Te iubesc, Sufletul meu Pereche, Flacăra mea Geamănă.
Te iubesc că m-ai încurajat și o faci mereu atunci când am nevoie.
Te iubesc, sufletul meu cu două corpuri. Celulele tale de culoare verde, de iubire necondiționată și de a 8-a viață s-au contopit cu celulele mele galbene de acțiune și emoție ale celei de-a 5-a vieți. M-ai ridicat și pe mine la tine și am recreat alți noi doi, tu și eu, de un albastru pur și infinit, capabili să fim Lumină și Iubire radiantă pentru toți cei din jurul nostru și pentru întreaga planetă, să fim Bucurie și Speranță. Îți mulțumesc infinit.
Te iubesc!!!! Dar tu? Tu de ce mă iubești?
Corina Diana Haiduc
Montreal
|
Corina Diana Haiduc 2/1/2024 |
Contact: |
|
|
