In case, unde - o sobă este
Inevitabil, ne răsfrângem
Peste mormane de zăpadă,
Naivi, crezând că o să-nfrângem
A iernilor degringoladă.
Pe-aici e iarnă... numai iarnă,
Și drumurile-s troienite
Cu-atâta alb suflat de-o goarnă -
A vânturilor ne-mblânzite.
Prinși de nămeți și nostalgie
Ne mână dorul înspre casă,
Sătui de-atâta pribegie
Prin frig ca un tăiș de coasă.
În case, unde-o sobă este
Tăcutul jar încă mocnește;
Văpăi se-aprind fără de veste
Sfidând gerul ce se-ntețește.
Aici sunt Răsăritul și Apusul
Mă-ntorc dinspre-a orașului lumină
În spațiu-acesta unic și firesc,
Unde-i demult o liniște deplină
Desprinsă dintr-un orizont ceresc.
În urma mea las drumul plin de zgură
Și pulsul străzilor în ritm ciudat;
C-un zâmbet înflorit în colț de gură,
Că dintre ziduri reci am evadat.
La tine vin, Bellefeuille, către odihnă
Cu timpul doar lumină să adun,
Și iarba despletită fie-mi tihnă
Târziu, când murmura-voi: Rămas bun!
Aici sunt Răsăritul și Apusul
Ce-mi vor fi zilei veșnici păzitori,
Până când singur voi găsi răspunsul
Atâtor ani uitați prin trecători.
Bellefeuille,
Ianuarie 2024
Alexandru Dospinescu
|
Alexandru Dospinescu 1/28/2024 |
Contact: |
|
|
