Poezii inedite din viitorul volum intitulat : Semintele iubirii
Cred în Iubire
Cred in Iubire și dăruire
Cu toate că din bolta Răutății,
Din Vătămarea sufletului,
A Geloziei, Nepăsării,
A picurat cândva peste mine
Esența otrăvită a Morții.
Insă, prin venele și artetele mele
Curge un mare dar
Un amestec din Dragul de viață
și Dorul ancestral
de a traversa cu seninătate
și surâsul blând
cele cinci lumi*
și a rămâne pe pământ,
în lumea aceasta,
în orașul acesta,
plin de sunet și culoare,
de sărbătoare,
să mă bucur de daruri,
să primesc plăcere
Necunoscând că prețul
Îndrăzneței aventuri
este Durerea
lăstărită
în Imperiul Indiferenței.
Cred in Iubire și dăruire
și aleg să beau din cana
Impodobită cu florile visului
Lasând celor neatenți,
Necăutătorilor,
Porția pustiului.
Cred in Iubire și dăruire
Cred în Zorii care luminează
cu tulbutătoare emoție
Fântânile adâncului din mine.
* cinci lumi din Ințelepciunea Cabalei
Hiperboreea
Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup
Când,
Fostu-mi-a dat să aud,
în graiul gângurit demult,
cântări.
Dintr-o supremă aspirație,
căutând adevărata bogăție
Am trecut dincolo
Înr-un ținut unic
Albă Împărăție!
Aici este glorificată
Legea pământului alb
Castele albe, Grădini albe
Curți albe, împărătești...
Porțile de diamant
singure se deschid
spre cerul alb...
Înfloririle,
nebănuitele splendori
binecuvântă
plecările, sosirile.
Copacii argintați adăpostesc
Înlănțuiți în triluri, canarii.
Cutreierată de miracol
Stârnit de suflul nemuririi
Mă înfioram.
Pe cărarea regăsirii
Alergam.
Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup
Când
Fostu-mi-a dat să aud
în graiul gângurit demult
cântări.
Sub puterea cântului mergeam
Prin albul ținut
Dar nu la pas, și nici fugind,
Dansam.
Pe mal de transparente
Ape clare
Sub arborii de-argint
Într-o eternă sărbătoare.
Mă roteam
Mergeam rotindu-mă și ascultam...
Nimic nu putea fi rostit
Nici despre efemer, nici despre infinit
Pentru că, fiecare cuvânt
Se preschimba într-o pală de vânt!
Doar alb monolog
Rostit incantatoriu, cu nesațiu
m-a întors fulgerător
din celestul spațiu,
prin Porțile de diamant
ce singure se deschideau
și-n spate, în depărtare
ca o nostalgie
rămâneau:
Castele albe, albi copaci
pe care mugurii plesnind
însuflețesc destăinuind
Ținutul de argint.
In seara de demult...
Departe, nimeni nu mai știe
În ce ungher din galaxie,
A lunecat lin seara mea,
Adâncită în privirea ta.
Amurgul ne pusese peceți
Lumini pe frunți ca la poeți,
Cine ne vede să ne știe,
Că suntem botezați cu poezie.
Cine ne aude cântecul
Să simtă cum descântecul
Aduce pe raze de lună,
Vraja care ne încunună.
Auzi cum ne șoptesc florile
Când se ating ca surorile
Legănate duios de zefir
Sărutate pe furiș de trandafir?
Împreună cu privighetorile
Întreceam toate viorile
Atunci vraja este deplină
Iar noi, scăldați în lumină divină.
La semn ceresc invocăm tăcerea
Cu grijă, să alungăm piaza rea
Însuflețirea și efuziunea noastră
Sporesc lumina pe steaua albastră.
Când între cântece ne odihnim
În clipa supremă, tăcerii îi slujim,
Renaștem ca fiii de zei în trăiri
Pe herghelii de amintiri...
Tăcere! Să ocolim vrăjitoarele
Să nu tulburăm izvoarele
Cu nepriceperea noastră
Să nu alungăm pasărea măiastră...
Atunci, cea mai luminoasă stea
Ardea chiar in inima mea.
Iar Tu erai eu, iar acel Eu ...
A făcut saltul spre Dumnezeu
In seara de demult...
Loc de refugiu
Laboratorul meu de alchimie
Nu are creuzeți, cilindrii, retorte
Săruri magice, talgere
salpetru, generator de fulgere,
hidrargyrum...
Doar flacăra
albastră-portocalie
captată dintr-o stea căzătoare
și rizomi de Poezie...
Laboratorul meu de alchimie
Construit ca un templu
este locul de refugiu
pentru zilele naufragiului
când Corabia sentimentelor
tot mai împovărată de oftat
este gata să se scufunde
în marea Deșertăciunilor..
În Laboratorul de alchimie
adăpost în vreme de pandemie
Îmi trăiesc zilele mai cu rost
ca pe un Timp petrecut
pe pajiștea zeilor
lângă apa odihnei, unde topesc
icoana durerii la flacăra
adevăratei Iubiri.
Elixir
Mistuită de căutare
întrebam în stanga și dreapta
unde sunt ferestrele Paradisului?
Voiam să strig Îmgerul
să-l rog să-mi șoptească
Numărul câștigător pentru că
am pariat pe Iubire.
Mă liniștesc
In contemplare,
Descopăr cu uimire
Că numai faptele sufletului
Rostuite de dragoste
în desăvârșire,
Potolesc setea
de împlinire.
Cu încredere, credință totală,
Fără să fii bântuit de îndoială
În iubire,
Găsești adevăratul Elixir...
Simplu
Gratis (fără chilipir!)
Imi șopteșe cu subînțeles
Îngerul
Acoperindu-și cu o aripă
Zâmbetul.
Impreună, lângă focul sacru
Nu!
Nu înveșmâmtată
în haine luxoase, strălucitoare
am descifrat minunea
semănată în noi...
Poemel meu își trage seva
de atunci de când eu,
dezbrbrăcată, ca Eva
am întins mâna
vibrând,
la ispita cunoașterii,
spre ceea ce nu atinsesem,
încă necunoscut mie...
Impreună, lângă focul sacru
am cântat și am jucat
luminați de flăcările
care dansau pe noi
în noi,
Când...
Împreună am trăit miracolul
sărutând,
binecuvântând durerea
întru bucuria de A fi...
|
Elena Armenescu 1/22/2024 |
Contact: |
|
|
