Calatorii ; Matterhorn - Cervino
Matterhorn (engleză), Cervino (italiană), Cervin (franceză).
Matterhorn este un munte ce face parte din lanțul Alpilor și care se află la granița dintre Elveția și Italia. Este un munte enorm, piramidal, aproape simetric, în zona extinsă Monte Rosa din Alpii Penini. Atinge 4.478 m înălțime, ceea ce îl face unul dintre cele mai înalte vârfuri nu numai din Alpi dar și din Europa.
Cele patru fețe abrupte, care se ridică deasupra ghețarilor din jur, se confruntă cu cele patru puncte cardinale și sunt despărțite de crestele Hörnli, Furggen, Leone și Zmutt. Muntele are vedere spre orașul elvețian Zermatt, în cantonul Valais la nord-est și spre orașul italian Breuil-Cervinia din Valea Aostei la sud. La est de Matterhorn se află Pasul Theodul, pasajul principal între cele două văi pe laturile sale de nord și de sud și rută comercială încă din epoca romană.
Zermatt este punctul de plecare pentru drumeții în munți, inclusiv Haute Route care duce la Chamonix în Franța și Patrouille des Glaciers. Telecabinele și telescaunele transportă schiori iarna și drumeți vara; cea mai înaltă dintre ele duce la Klein Matterhorn la 3.883 m, un vârf de pe creasta dintre Breithorn și Matterhorn care oferă o priveliște deschisă în toate direcțiile.
Este posibil să treci în Italia prin stația telecabinei Cervinia. O linie de cale ferată cu cremalieră (Gornergratbahn, cea mai înaltă cale ferată în aer liber din Europa), merge până la vârful Gornergrat, la 3.089 m. Zermatt este, de asemenea punctul terminus de vest pentru serviciul feroviar Glacier Express care face legătura cu St. Moritz și MGB (Matterhorn Gotthard Bahn).
Zermatt este cunoscut în întreaga lume pentru pârtiile sale de schi, dintre care patru sunt renumite: Sunnegga, Gornergrat, Klein Matterhorn și Schwarzsee.
Există și o legătură cu Cervinia și Valtournenche din Italia prin ghețarul Plateau Rosa.
În 2008, Zermatt a găzduit o întrecere sportivă numită „Infinity Downhill Race”.
Cursa a avut loc pe 13 și 14 decembrie și a cuprins un traseu care cobora de la Matterhorn Glacier Paradise 3.800 m și se termina la Zermatt, la 1.600 m, pe o lungime de 20 de km și o diferență de nivel de 2.200 m.
Gornergrat este deservit de o cale ferată. O călătorie de 29 de minute te duce la vârful Gornergrat (3.089 m), prin Riffelalp, Rotenboden și Riffelberg. Stația Riffelalp este legată de Riffelalp Resort printr-o linie scurtă de tramvai numită Riffelalptram.
O telecabină duce de la Hohtälli la Rote Nase (3.247 m). Acest lift final deservește o zonă de free-ride, dar este nesigur, deoarece acest versant de munte necesită un strat gros de zăpadă pentru a fi schiabil. O nouă pârtie care duce înapoi de la Hohtälli la Kellensee, chiar sub Gornergrat, înlocuiește acest teleschi pentru a menține legătura de la Rothorn la Gornergrat.
Din sudul orașului Zermatt, se poate lua telegondola Matterhorn Express ce transportă pasageri până la stația de schimb de la Furi. De aici se accede la Schwarzsee printr-o telegondolă. O telecabină duce la stația centrală Trockener Steg (și apoi la Klein Matterhorn), iar o telegondolă (inaugurată la 18 decembrie 2006) leagă Furi de Riffelberg pe Muntele Gornergrat.
Testa Grigia din partea de sus a pasului Theodul, servește drept conexiune cu stațiunile de schi italiene Cervinia și Valtournenche. Din partea elvețiană se poate ajunge doar cu telescaunul, dar din partea italiană cu telescaun și telecabină.
Prima ascensiune a masivului Matterhorn a fost efectuată la 14 iulie 1865 de la Zermatt, de un grup condus de Edward Whymper. Din grup făceau parte: Charles Hudson; Francis Douglas; Robert Hadow; Michel Croz; Peter Taugwalder (tatăl); Peter Taugwalder (fiu). Ei au mers pe traseul cel mai simplu, Creasta Hörnli.
Ascensiunea s-a încheiat tragic, patru dintre cei șapte membri ai expediției au căzut de pe munte și au murit la coborâre. Acest dezastru, portretizat ulterior în mai multe filme, a marcat sfârșitul epocii de aur a alpinismului.
Fața nordică nu a fost urcată până în 1931 și face parte din cele trei fețe nordice ale Alpilor, cunoscute sub numele de „Trilogia”. Fața de vest, care este cea mai înaltă dintre cele patru fețe ale Matterhorn, a fost urcată complet abia în 1962. Se estimează că peste 500 de alpinişti au murit pe Matterhorn, acest fapt, făcându-l unul dintre cele mai periculoase vârfuri din lume.
În fiecare an, numeroși alpinisti urcă Matterhorn de la Hörnli Hut prin creasta Hörnli de nord-est, cea mai populară rută spre vârf. Mulți temerari parcurg și circuitul de 10 zile în jurul muntelui. Din 1983, Matterhorn face parte din Inventarul Federal Elvețian al Monumentelor Naturale.
In decembrie 2012 am scris un articol despre muntele Everest, cu ocazia împlinirii a 60 de ani (în 2013 de fapt), a efectuârii primei ascensiuni a acestui măndru munte.
Chiar în același an, în primăvară, la 19 mai 2012, a fost bâtut un interesant record. Tamae Watanabe, o japonezâ de 73 de ani și-a bâtut propriul record din 2002, ca fiind cea mai bâtrănâ femeie care a urcat vreodatâ pe Everest. In 2002 avea 63 de ani și a urcat pe partea de sud a Everestului. În 2012 a urcat pe partea de nord a muntelui. Femeile au inceput să urce pe acest munte din 1975; pănâ în 2012 au urcat cca 90 de femei, participante în diverse expediții. Azi numărul lor a crescut la 799.
Desigur este vorba de vestitul Everest 8.848 m h, dar cum se face că în lanțul Alpilor, Matterhorn se situează imediat după Mont Blanc ca interes de ascensiune?
Cand ne gândim la Everest nu vedem pajiști verzi, nici oițe păscând cuminți sub ochii câinilor ciobănești. Nu ne închipuim rătăcind pe cărări umbrite de pădure surprinși de susurul unui izvor ascuns la cotitură sau de cântecul păsărilor. Acolo sus crește o vegetație adaptată verilor scurte, calde și vântoase, se întind pajiști de mușețel și de mazăre sălbatică, pajiști presărate de flori albastre de parot bleu, balsamis, geranium bleu, iris – brun si galben, delicate orhidee pitice, floarea bătuta numită primevere de Himalaia, iar pe lacuri tăcute, ascunse în văi tainice, plutesc nuferi roșii.
Cand zicem Himalaia avem in fața ochilor zăpezi spulberate de vânturi puternice, adânci crevase ascunse la tot pasul, poteci lunecoase; știm că temperatura, vânturile și rarefierea aerului fac urcușul pe Everest aproape imposibil. Avem în fața ochilor caravane care au îndrăznit să înfrunte condițiile vitrege ale naturii, cu oamenii care nu se știe de ce s-au aventurat pe tărâmuri ostile, încercând să cucerească vârfurile sălbatice – mulți dintre ei lăsându-și viața cu puțin înainte sau imediat după ce au reușit să-și vadă visul împlinit.
Euforia ce i-a stăpânit în urma deprivării de oxigen, i-a condus adesea către decizii nefericite, fatale. Un moment mai lung de stat pe vârf, de făcut poze, de contemplat lumea de la 8.848 metri, le-a fost fatal. Muntele a reținut viața a cel puțin 330 de persoane până în zilele noastre.
De ce nu am urca munții noștri europeni? Vestitul Mont Blanc are o înălțime de 4.808 m; Matterhorn 4.478m. Cred că sunt destul de înalți chiar dacă nu cât Everestul, pentru a atrage pe alpinistul ambițios dornic de cuceriri.
Dar revenind la Matterhorn, acesta a devenit o emblemă a Alpilor pe care o găseam adesea pe ambalajul de ciocolată elvetiană. Am aflat însă că din 6 martie 2023, ciocolata Toblerone nu va mai prezenta vârful distinctiv al muntelui Matterhorn pe ambalaj, pentru a evita încălcarea unei legi elvețiene care protejează simbolurile naționale, deoarece proprietarul mărcii mută o parte din producție afară din Elveția.
Iata câteva posibilități care il fac pe Matterhorn așa de faimos:
- Matterhorn este al 12-lea cel mai înalt vârf din Europa (de vest); al 10-lea cel mai înalt munte din Elveția și unul dintre cele 48 de vârfuri elvețiene de peste 4.000 m înâlțime.
- Aproximativ 3.000 de alpiniști urcă pe vârful Matterhorn pe an. Vara, până la 150 de alpiniști pot încerca o ascensiune în fiecare zi.
- Peste 500 de oameni au murit pe Matterhorn, atât la urcare cât și la coborârea de pe munte.
- Numărul de decese era în medie de aproximativ 12 pe an, dar acesta a scăzut la aproximativ 8 în anii după 1990.
- Elicopterele Air Zermatt fac în jur de 15 misiuni pe zi pentru a salva alpiniștii. Numărul deceselor și numărul salvărilor a scăzut în ultimele decenii datorită faptului că tot mai mulți alpiniști călătoresc acum cu ghizi decât în trecut.
Cea mai în vârstă persoană ce a urcat vreodată pe Matterhorn, a fost Ulrich Inderbinen, care la 89 de ani, a atins în august 2017, vârful acestui munte. Născut în Zermatt în 1900, el a urcat prima dată pe munte cand avea 20 de ani.
Ce au cautat acesti aventurieri? Ce voiau să cucerească? Ce au obținut cei ce au reușit să urce și să revină la civilizație?
Întrebat de reporteri în 1921 de ce vrea să urce pe Everest, alpinistul renumit Mallory a spus: „Pentrucă este acolo”. Răspunsul lui pare prea simplu ca să ne mulțumească. Mallory moare în iunie 1924 pe munte, împreună cu Andrew Irvine.
Și pentru a încheia cu o notă pozitivă: sunt excursii de opt, nouă sau zece zile, cu trasee destul de ușoare și frumoase, ce se fac din România în Elveția, și în care, două zile sunt rezervate unor excursii pentru a observa Zermatt – Matterhorn – Montreux – Lausanne.
Se parcurge o zonă montană de o frumusețe rară spre Tasch. De aici se urcă cu trenulețul cu cremalieră în stațiunea Zermatt, una dintre cele mai faimoase stațiuni montane ale Elveției, unde vehiculele motorizate nu au acces.
Deși opțională, ascensiunea la cota 3.883 m trebuie făcută. Priveliștea magnifică a celor 38 de piscuri de peste 4.000 m, va recompensa temerarii care s-au aventurat să “plutească” cu telecabina deasupra crevaselor ghețarului Matterhon. Se revine pe pământ, prin deplasarea spre Montreux, Castelul Chillon de pe malul Lacului Geneva, orașul vecin Lausanne, considerat varianta Genevei, ce oferă același tablou de basm, contrastând însă prin energia și vitalitatea specifică unui veritabil centru universitar.
Dela sălbăticia munților ajungem la Geneva, orașul cu cele mai multe sedii de instituții internaționale, între care amintim Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Mondială a Sănătății, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, dar și faimosul centru de cercetare CERN cu acceleratorul său de particule. Pentru cei energici și fără rău de înălțimi s-a pregătit o excursie la Chamonix, tărâmul stâncilor veșnic înzăpezite. Se urcă din Chamonix la cea mai înaltă stație de telecabină din lume, Aguille du Midi 3.777 m.
Cum am spus mai sus, în două zile, fară sfori și pioleți, bocanci de munte și ghizi pricepuți, poți face cunoștință cu muntele iubit, fie că este Matterhorn, Mont Blanc sau Aguille du Midi.
Arh. Mariana Popa,
Toronto ian 2024
|
Arh Mariana Popa 1/22/2024 |
Contact: |
|
|
