Pe teme de psihologie - Aceste două lecții
Dacă ceva e început bine, e deja pe jumătate făcut. Se simte un fel de energie magică la fiecare început de an, cand fiecare dintre noi își reconfigurează viața, renuntand la ceva ce nu ne-a servit în trecut și invitand schimbări în bine și un nou început. E un timp de introspecție, o șansa de a reflecta la ce nu a mers, de a trai mai conștient în prezent și de a pava calea spre un viitor în care sa punem mai multă intenție. Știm ca ce urmează încă nu a fost scris și depinde în cea mai mare masura de noi cum se va desfasura viata noastra in continuare, ceea ce ne face puțin vulnerabili in fata incertitudinii necunoscutului.
Cand intram in corpul nostru fizic e ca și cum ne-am părăsit casa adevărata ca sa mergem la scoala. De aceea suntem aici, sa invatam și să ne crestem spiritul.
Pentru unii scoala e ușoară, pentru alții mai grea, depinzand de gradul de stagnare si de cel de gratitudine, de curajul de a lua riscuri și de a fi vulnerabil, de dorinta de a nu purta emblema de victima si de a da mai mult decat de a lua, de capacitatea de a vedea binele ascuns chiar în încercările cele mai grele, de puterea de a accepta schimbarea și de a nu controla destinul, de înțelepciunea de a nu negocia cu viața și de a recunoaște cea mai înaltă inteligentă din Univers.
Lista ar putea continua la nesfarsit. Exista un curs în programa acestei școli pe care dacă îl învățăm bine ni se asigura succesul care nu va putea fi nicicand disputat, indiferent prin cate provocari am trece.
Acest curs se numeste “Iubirea pentru semeni”. Scoala devine mult mai ușoară și mai interesanta dacă vrem sa iubim si sa vedem lumina din ceilalți. Toata lumea ar trebui sa vrea sa binecuvanteze pe fiecare om pe care il intalneste, și asta sa fie evident incepand chiar cu salutul.
Așa cum se intampla în cultura indiană și sud-asiatica prin folosirea lui “Namaste”, care inseamna “Mă inclin in fata divinitatii din tine”. La fel de frumos, în limba galeza nu exista formula de salut “Buna ziua”, ci binecuvântarea “Dia Dhuit” (“Dumnezeu sa fie cu tine”), la care se răspunde cu “Dia is Muire dhuit” (“Dumnezeu și Maria sa fie cu tine”). La despartire, din nou o binecuvantare: “Go gcumhdai Dia thu” (“Dumnezeu sa te ajute”). Imaginati-va dacă toți am trece cu succes acest curs al iubirii de semeni, cu cat mai frumoasa ar fi viața fiecăruia dintre noi! Dacă la fiecare intalnire cu orice om care ne apare vreodată în cale ne-am simti respectati, iubiți și binecuvantati!
Curriculumul școlii pe care o frecventăm cu toții e foarte voluminos, avem nevoie de o viata intreaga sa invatam toate lecțiile. Unele lectii, totusi, sunt mai importante decat altele si e bine sa fie invatate mai devreme decat mai tarziu.
Un alt curs pe care nu ne putem permite sa nu-l trecem are de-a face cu puterea de a ne abține să judecăm pe alții.
Ati auzit probabil de celebrul “See no evil, hear no evil, speak no evil’.
În Japonia e exprimat prin statuetele reprezentând trei maimutici, una acoperindu-si ochii, iar celelalte urechile si, respectiv, gura. Intelesul isi are originea in confucianism: “Nu te uita la ce nu e potrivit, nu asculta ce nu e potrivit, nu vorbi ce nu e potrivit.”
Sa avem dorinta de a nu cauta sa vedem si sa auzim ce se intampla rău cu alții și de a nu reacționa judecand sau împrăștiind barfe. Dacă observam fără sa judecam, ținem negativitatea departe de constiinta noastra si asta e extraordinar pentru ca lentilele negativitatii întotdeauna distorsioneaza.
Se spune ca nu trebuie sa fim mai buni decat altii, ci mai buni decat am fost ieri și că nu atragem in viata ceea ce dorim, ci ceea ce suntem. Așa ca să nu lăsăm să intre în campul nostru nimic altceva decat iubire și în același timp sa fim conștienți ca fiecare din noi trebuie sa treacă și prin furtuni, altfel sufletul nostru nu ar ști cat este de puternic. Să începem anul cu aceste două lecții, dacă nu le știm încă. Dacă ceva e început bine, e pe jumătate făcut.
Danuta Gherman, Toronto
|
Danuta Gherman 1/16/2024 |
Contact: |
|
|
