Poeziile lui Mihai Eminescu imbrăcate in haina muzicii
„Să smulg un sunet din trecutul vieții,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri”
Mihai Eminescu
MIHAI EMINESCU afirma că „Nici o literatură puternică, sănătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, nu poate să existe decât ea însăși determinată la rândul ei, de spiritul acelui popor, întemeiată adică pe baza largă a geniului național… Fără îndoială, există talente individuale, dar ele trebuie să între cu rădăcinile în pământ, în modul de a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.”
Luceafărul poeziei romantice universale considera că menirea creatorului e aceea de a îmbogăți patrimoniul cultural: „Cu izvoare ale gândirii și cu râuri de cântări”. Înrudit cu muzicalitatea proprie sufletului său, atmosferă muzicală indispensabilă liricii adevărate – anticipând simbolismul – EMINESCU este un poet romantic – plastic prin imaginile vizualo - cromatice, dar și muzical prin rimele interioare, prin verbele onomatopeice, prin imaginile auditive și nu numai.
În poezia sa cuvintele sensibilizate, cum cerea Maiorescu, sonurile și culorile se integrează într-o trinitate. Cuvintele, sonurile, culorile au puterea de a evoca, de a reproduce senzații similare. Ele vorbesc, cântă, desenează, creează un limbaj pe care talentele sensibile îl înțeleg, transformându-le apoi în noi creații, de data aceasta, pentru noi, - muzicale.
POEZIA și MUZICA au mișcări vibratoare de aproape aceeași frecvență. CUVÂNTUL poate vibra în acord cu sunetul muzicii, iar Muzica poate exploda cu intensitatea unui cuvânt. Ambele fac parte din familia nemuritoare a Artei.
Criticul Tudor Vianu remarca nu doar valoarea inestimabilă a creației eminesciene, ci și muzicalitatea poeziilor: „citindu-l, lăsându-se pătrunși de puterea răscolitoare a CÂNTECULUI lui, românii au dobândit conștiința de a fi dat lumii întregi, literaturii universale, pe unul din cei mai mari poeți ai ei. (…) Pășim deci alături de Eminescu în luptele zilei de azi.”*
Relațiile poetului cu lumea se concretizează în imagini, relevă o concepție despre viață, o concepție estetică, imagini ce înscriu nu numai o plasticitate nebănuită vizuală, ci, mai ales, una acustică, auditivă armonioasă, în care principiul sonor, fluiditatea versurilor naște muzică. De aceea, poezia eminesciană a fost și este o sursă nesecată pentru compozitori, care, prin creațiile lor, au încântat și vor încânta generații întregi de români iubitori de frumos, atât de muzica clasică, cât și de cea pop - rock .
Generații de români, și nu numai, s-au delectat și se vor delecta ascultând valoroasele lucrări muzicale: romanțe, valsuri, lieduri, etc., de la muzica clasică la cea pop – rock, pe versurile eminesciene, interpretate de soliști vocali, acompaniați fie de orchestre, fie de formații. Nu am pretenția că îi voi enumera pe toți compozitorii sau interpreții, și, poate, nici pe toate poeziile eminesciene care au cunoscut transpunerea pe note, devenind muzică.
Primele compoziții muzicale, compuse încă din timpul vieții marelui poet, din 1887, sunt cele doua romanțe, pentru voce și pian, semnate de IANCU FILIP: „De ce nu-mi vii?” și „Pe lângă plopii fără soț”. În anii 1950, romanța „Pe lângă plopii fără soț” a fost interpretată și de către Ion Luican.
Au preferat specia romanței compozitori ca: EUGEN COCA, care, în 1940, se oprește asupra versurilor poeziei „Lacul” – poezie a apelor, sugerând geneza, continuitatea, fuga clipelor, melancolie, invitând la reverie, prin muzicalitatea versurilor - adevărată simfonie a trăirilor, împletind în ea lacul codrului cu farmecul,vraja, magia, visul de iubire, neîmplinit în final.
Romanța „Și dacă ramuri bat în geam”, compusă și interpretată în 1952, de D. GHERȘTELD, îmbogățește, alături de: „De-or trece anii”, „De ce nu-mi vii”, „La steaua”,
creațiile talentatului compozitor și interpret.
Îndrăgește romanța, îmbogățind-o cu o nouă creație „Dintre sute de catarge” și V. ZAGORSCHII, în timp ce, în 1984, V. ROTARU, în stil popular, pentru voce, vioară, violoncel și pian, compune romanța „Când amintirile”, iar T. ZGUREANU - „Dorința”, romanță pentru voce și pian.
Iar ANATOL CHIRIAC transpune melodic în romanță versurile poeziei „De-aș avea” , care va fi interpretată și de Ștefan Petrache.
Renumitul compozitor al secolului nostru – EUGEN DOGA compune șase romanțe pe versurile eminesciene, dintre care amintesc „Peste vârfuri”.
GUILELM ȘORBAN (1876 – 1923), îmbracă în haina muzicii poeziile „Peste vârfuri (trece luna)”, „Pe aceeași ulicioară”, „Și dacă ramuri bat în geam”, „Lacul”, „Somnoroase păsărele”, iar pentru cor –„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Versurile poeziei ,,Pe lângă plopii fără soț” le transpune în vals, în 1896, melodii interpretate și de către Ștefan Lăzărescu, Nicolae Nițescu Gheorghe Sărac**.
GEORGE POPESCU se oprește și el la versurile poeziei „Pe lângă plopii fără soț” compune și serenada „Somnoroase păsărele”, iar în 1896, romanța „Mai am un singur
dor”, interpretată de Angela Moldovan, Alexandru Grozuța, Gheorghe Sărac, dar și două valsuri: „O, rămâi”, „Peste vârfuri trece luna”, iar pentru cor bărbătesc transpune pe note poezia „De-aș avea”.
„De-aș avea” este prima poezie publicată în Revista „FAMILIA”, condusă de Iosif Vulcan (1841- 1906), pe care-l consider primul critic al creației eminesciene, pentru că a întrevăzut, doar după această poezie, drumul de excepție, prin cuvintele de apreciere scrise la publicarea ei, când îi și schimbă numele din EMINOVICI în EMINESCU, citez:.
„Farmecul gingaș al poeziilor, considerând și etatea tânără a autorului, ne indică un talent adevărat, care avea un viitor frumos în literatura română. De aceea publicarăm cu plăcere acele inspirațiuni juvenile…”***.
Poeziile: „O,rămâi”, „La steaua care-a răsărit”, „De-acuma nu te-oi mai vedea”, „Și dacă ramuri bat în geam”, „Șoapte de amor”, au fost transpuse pe muzică, pentru soprană și pian, de IONEL BRĂTEANU (1885 -1921).
După romanță, liedul, după versurile eminesciene, e compoziția preferată a multor compozitori.
MIHAIL ANDRICU (1894 – 1974) compune, pentru soprană și pian, liedul „Peste vârfuri”, op. 10, versuri preluate și de SANDU ALBU (1897 - 1978) în suita de 5 lieduri, în care se mai cuprind și poeziile:„Stelele-n cer”, „În ochii tăi”, „Din noaptea” și „Dintre sute de catarge” (poezie de o muzicalitate excesivă, cu simboluri multiple nedescifrate, ce l-ar putea clasa pe EMINESCU și ca precursor al simbolismului), poezie care constituie și substanța unuia dintre liedurile, compuse de DORU POPOVICI (n. 1932, pentru voce înaltă și pian, alături de „Și dacă”, dar și de „Dintre sute de catarge”.
Dacă GEORGE BALINT (n.1961) compune doar două lieduri pentru voce și pian, oprindu-se la arta poetică „Numai poetul” și la versurile poeziei „Se bate miezul nopții”, PASCAL BENTOIU (n. 1927) creează, pentru soprană și pian, un triptic de lieduri „Eminesciana II, OP. 8”, folosindu-se de sonetele: „Afară-i toamnă”, „Sunt ani la mijloc”, „Când însuși glasul”.
NICOLAE COMAN (n. 1936), pentru cele două lieduri, pentru voce și pian, se folosește de versurile poeziilor „Trecut-au anii”, „Și dacă…”. Poezia „Și dacă” o regăsim și la ANATOL VIERU (1926 – 1998), în cele patru lieduri ale sale, alături de: „Peste vârfuri”, „La mijloc de codru des”, „Cu penelul pe hârtie”. La ultimele două poezii citate, la care mai adaugă și versurile din „Lumineze stelele” se oprește și FELICIA DONCEANU (n.1931), în timp ce LIVIA TEODORASCU CIOCĂNEA (n.1959) compune două lieduri: „Melancolie” și „Odă în metru antic”, pentru soprană și pian.
Autori unor compoziții, bazate pe versurile eminesciene, sunt și NICOLAE BRETAN cu „Și dacă ramuri...”, interpretată de Angela Gheorghiu; în timp ce DAN MOISESCU compune și interpretează „O, mamă!”, regretatul FLORIN BOGARDO - „Dintre sute de catarge”, dar și „La steaua”, în duet cu Stela Enache.
Tulburătoarea simfonie a iubirii împărtășite - „Sara pe deal” - acea aspirație împlinită spre idealul fericirii erotice, când trăirile – cântec al dorului - se exprimă în ritmuri copleșitoare, în armonie cu peisajul naturii ocrotitoare - e îmbrăcată în haina muzicii și de către TUDOR GHEORGHE, dar și într-o magistrală interpretare.
Formații de muzică ușoară, pop sau rock, probabil, și din dorința de a se face ascultați, înțeleși, mai ușor, apelează la versurile tulburătoare și adânci ale poeziei eminesciene.
Formația ,,Harap – Alb” se folosește de vocea lui Cristian Minculescu pentru a da viață compoziției „Lasă-ți lumea”, semnată de GABRIEL NACU, în timp ce a ILIE STEPAN de la „Pro Musica” compune în stil rock – baroc și interpretează „Glossa”, dar și „Dintre sute de catarge” - voce –Tic Petroșel ; „Și dacă” – voce – Nae Tomoczi.
GABRIEL DRĂGAN de la „Mondial” semnează și interpretează melodiile„Atât de
fragedă” și „Departe sunt de tine”, iar MIHAI CERNEA este compozitorul și vocea melodiei „Codrul”. „Voltaj” aduce, prin ADRIAN ILIE, publicului meloman „De ce nu-mi vii”, în interpretarea lui Sandu Costică, în timp ce Dan Andrei Aldea de la „Sfinx”este interpretul cântecului „Peste vârfuri”, semnat de PETRE IORDACHE, iar Liviu Tudan, Cezar Tătaru și Vlad Gabrielescu de la „Sideral” dau viață melodiei ,,Somnoroase păsărele”, la care se opresc și vocile lui Lucian Ionescu și ale Mihaelei Geangu de la Formația „T. – Zone”.
Trebuie să amintim și aportul adus la îmbogățirea patrimoniului muzical de CD-ul muzicianului orădean FLORIAN CHELU MADEVA, CD cu 18 ilustrări muzicale, de la baladă folk la rocul simfonic, ilustrări ale poeticii eminesciene, dintre care amintim: „Sara pe deal”, „Adânca mare”, „Și dacă”.
CD-ul - „Mari melancolii și aspre indignări” a apărut în mai multe limbi, sub egida Rock Filarmonica Oradea, în anul 2000.
Iar longevivul Festivalul de romanțe „CRIZANTEMA DE AUR” de la TÂRGOVIȘTE, alături de celelalte ce s-au născut recent, inclusiv cel de la CHIȘINĂU, sunt adevărate pepiniere creatori și interpreți, de muzică și poezie, la care marile valori ale liricii românești: GEORGE COȘBOC, OCTAVIAN GOGA, MIHAI EMINESCU, etc. , dar și contemporani, îmbracă haina caldă a muzicii.
„Mihai Eminescu este suma lirică de voievozi români.”, scrie PETRE ȚUȚEA, subliniind valoarea operei eminesciene ca izvor nesecat de inspirație, idee magistral cuprinsă și în cuvintele criticului GEORGE CĂLINESCU: „Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțirea a altui CRIN de tăria parfumurilor sale!”. Pentru că POEZIA ca și MUZICA e ARTĂ!
Iar ,,ARTA stă senină deasupra haosului. EA trece neatinsă peste valurile timpului: „păstrată în trecut, sigură de viitor, EA își va purta înaintea noastră cu o liniște supranaturală VIAȚA-I ETERNĂ.” - scria criticul Titu Maiorescu.
………………………………………………………………………………………………..
*,,LUPTELOR DE AZI” – epocă în care:
1. Se urmărește, pe toate căile (în PRESĂ, RADIO, TELEVIZIUNE, în denumirile vechilor ocupații, reclame, etc. ), sufocarea limbii române cu „elemente de jargon englezesc”.Deseori, două cuvinte în limba engleză și unul românesc! Nu mai e nici engleză, nici română….;
2. NULITĂȚI, fără pic de talent, încearcă, ajutați…, să diminueze importanța și locul marilor creatori de capodopere ce au înfruntat timpul și s-au fixat între marile valori universale;
3. Iubirea de neam, limbă și țară nu mai e la „modă”, ca și cunoașterea și promovarea istoriei naționale, a familiei tradiționale, a respectului față de înaintași, față de obiceiurile, tradițiile strămoșești…;
4. nonvaloarea e ridicată la rang de valoare…, etc!
5. Programele școlare, cică să descongestioneze, au renunțat la mulți scriitori români, iar „Universul creației eminesciene ” se face studiind doar două poezii. La fel la Tudor Arghezi, iar la Blaga, una, ca și la Bacovia, etc.; au distrus și Gramatica Limbii
Române!
*****
5. Mai sunt totuși OAMENI, VALORI CONTEMPORANE, CARE ȘTIU SĂ ONOREZE ȘI SĂ PREȚUIASCĂ TOT CE E MAI SFÂNT ȘI ROMÂNESC, RESPECTÂND ȘI CE AU FRUMOS POPARELE LUMII!
**Menționez că orădeanu GHEORGHE SĂRAC (n.1 iunie 1938) e adânc ancorat – ca solist vocal – și nu numai, în ceea ce înseamnă interpretarea unor multor melodii, în special, romanțe, cu text din marile capodopere ale liricii românești, - VASILE ALECSANDRI, GEOGE COȘBUC, OCTAVIAN GOGA, dar, majoritatea sunt, totuși, din poezia eminesciană, obținând de-a lungul timpului numeroase distincții la diferite Concursuri, excelând cu cel al Romanței - „CRIZANTEMA DE AUR” de la Târgoviște.
Dacă în 1989, apare ca solist într-un „ALBUM DE ROMANȚE” – 38, pe versurile eminesciene, acompaniat de orchestra dirijată de GEORGE CARABULEA, în 1991, ia parte la Prima Ediție de interpreți amatori ai romanței „MAI AM UN SINGUR DOR”, iar în anul 2000, i se decernează Medalia Omagială „EMINESCU” pentru realizarea Antologiei „MAI AM UN SINGUR DOR”.
****Bibliografia folosită: GOOGLE - tot ce a apărut pe această temă .
-------------------------------------
Lucia-Elena LOCUSTEANU
|
Lucia-Elena Locusteanu 1/15/2024 |
Contact: |
|
|
