Balada chiriasului negrăbit
S’a dus vremea când Topârceanu
Cu versu-i frumos curgător,
În mână-mi punea geamantanul
Şi veşnic eram călător.
Trec anii, trec lunile’n goană
Şi ’n zbor săptămânile trec;
Desfac geamantanul, cucoană,
Că azi m’am decis: nu mai plec!
De ce tot aceiași marotă –
(Că-i bine să stau la central,
Să caut parchet, teracotă,
Electrică tot la canal) –
Când viaţa-i destul de tihnită
Şi fără confortul modern?
Îmi place sobiţa cu plită,
Îmi place, când fulgii se cern,
Să stau într-o poză banală,
Pe pernele cu monogram,
Primite cu foaie dotală
De când erai jună, madam!
S’admir pe perete păunul,
Ţesut în culori pe covor;
Să ţin în hârtie săpunul
Ş apa s’o ţin în urcior.
De ce să mă mut din cartierul,
În care mă ştiu pe de rost
Factorul, băcanul, frizerul,
Gheorghiţă, sergentul din post
Şi omul ce-mi vinde franzele;
Îmi dă bună ziua când trec,
Cismarul ce-mi bate pingele
Şi-mi ia zece lei pentr’un flec.
Îmi place vecina: o fată
Cu părul buclat, auriu…
(Păcat că mi-a fost prezentată
Exact nouă luni prea târziu!)
In ziua când vine chenzina,
Acasă mă ’ntorc în taxi:
Să crape de ciudă vecina,
Să aibă de ce mă bârfi.
În fond, să-ţi spun verde, cucoană:
De ce altă casă să-mi iau?
Inseamnă să fiu într-o toană,
Când legea-mi dă dreptul să stau.
Trec, anii, trec lunile’n goană
Şi’n sbor săptămânile trec;
Să treacă cu bine, cucoană,
Că azi m’am decis: nu mai plec!
|
parodie de Florin Iordachescu 1/11/2024 |
Contact: |
|
|
