Preambul la o viitoarea carte - Călător în Țara Muzicii
O viață întreagă am tânjit după călătorie; nu conta unde sau când, nici măcar cum. O dată mi-am împachetat întregul dulap într-un rucsac suficient de larg pentru a străbate cu piciorul traseele carpatine din dorința acerbă de a reînvia iluzia drumețiilor tinereții. Altă dată am luat un tren nu îmi amintesc unde, dezolant de gol, de parcă omenirea s-ar fi ascuns de lumina nemiloasă ce pătrundea prin geamul încărcat de miile de amprente mărturisind trecerea nepăsătoare a unei lumi în continuă mișcare. Preferatul meu e zborul cu avionul, de unde poți admira peisajul miniatural al Terei, metafora eminesciană a mușuroiului de furnici părând din văzduh atât de reală încât aproape te înspăimântă.
Neștiind încă unde aș dori să mă aventurez, am deschis harta pământului defilând domol tărâmuri la care doar visam, dar nu mă încumetam a le atinge. Cântări eterice mi-au umplut auzul cu sonorități diafane impulsionându-mă să cutreier cu ochii închiși un univers virtual, mai poetic și angajator decât cel real, fără frontiere spațiale sau temporale. Frumusețea unui astfel de voiaj rezidă în infinitatea opțiunilor care mai de care mai ademenitoare, fără stresul planificării, al bugetului, ori epuizarea fizică; l-am numit Călător în Țara Muzicii.
Pentru că orice călătorie trebuia să înceapă undeva, am decis ca punctul de pornire să fie Micul Paris unde, în perioada interbelică moda pariziană se combina cu balcanismul, unde saloanele muzicale sau restaurantele cu cântec concurau cu cinematografele și Ateneul Român, iar trăsurile cu cai își disputau întâietatea cu automobilele vremii pe străzile și bulevardele încă neasfaltate. O lume eclectică, o lume nebună, nebună, nebună, într-o eră sans souci! Mai departe aveam să mă îndrept către Florența Medicilor, dinastia a cărei contribuție la cultura Europei și implicit a lumii a rămas inegalabilă de către oricare alta, cu excepția, poate, a dinastiei Ming; de-a lungul a câtorva secole de dominație ori exil, Medici au produs patru popi, au inspirat Renașterea artei plastice care a dat sute de nume faimoase, au inventat sistemul bancar modern, au reformat comerțul, au patronat arta și știința și, nu în ultimul rând, au contribuit la apariția operei. Și pentru că eram încă la Florența, am decis că voi calca pe urmele compozitorului rus Piotr Ilici Ceaikovski, eternul nefericit care a aflat în acel miraj în deșert un refugiu, o alternativă acceptabilă la perpectiva sumbră a consumării mariajului de conveniență cu Antonina Milyukova; explicabil, considerând că unica sa relație cu o femeie, contesa Nadejda von Meck se petrecea doar...în scris.
Următorul popas pe harta Țării Muzicii va fi lacul Como, gazdă generoasă a nenumărate vile și grădini paradisiace, ferme cu culturi naturale de miere sau ulei de măsline, ouă și salamuri, croaziere și stațiuni balneare, ori personalități consacrate; printre ele, compozitorul Franz Liszt, a rămas unic pe mapamond prin imortalizarea lacului Como în zeci de pagini de memorialistică muzicală înscrise definitiv în istoria pianisticii universale. De la Como la München, un salt nu prea mare mă va duce la filarmonica lui Sergiu Celibidache, românul a cărui baghetă dirijorală a uimit întreagul continent; Berlin, Stuttgart, Stockholm, Paris, Londra, New York, Philadelphia, toate aceste orașe au celebrat imensa-i personalitate artistică, dar München l-a adoptat pe viață oferindu-i pupitrul și titlul pe care le-a deținut până la moarte.
Pentru că iubesc călătoria cu avionul, voi zbura apoi la New York pe urmele muzicianului care a devenit mândria națională a românilor de pretutindeni, cinci într-unul, după cum fusese denumit pianistul, violonistul, compozitorul, dirijorul și pedagogul George Enescu. Și tot la New York, un alt ilustru reprezentant al Țării Muzicii, compozitorul ceh Antonín Leopold Dvořák recrea sonor Lumea Nouă care îl fascinase, într-o simfonie a cărei legendară temă din secțiunea a doua au fost ea însăși adoptată ca muzică spirituală de către africanii americani (nu invers, după cum greșit a rămas în anumite anale istorice).
Un epuizant zbor înapoi pe tărâmuri europene, și voi ateriza în bucătăria unui măreț savant al gastronomiei, care nu întâmplător este și unul dintre cei mai celebrați creatori de operă pe care Țara Muzicii i-a putut produce; voi găti miraculoasele cannelloni à la Gioachino Rossini sau tarta Guillaume Tell, ori voi mixa minunatul coctail Rossini sub bagheta unui maestru. Pe curând!
Mihaela Fășie Cudalbu
Toronto
Nota Observatorul :
Recenta carte " Muzica si teatru – dincolo de operă" scrisă de Mihaela Fășie Cudalbu va fi prezentată la sezătoarea culturală organizată de grupul de la Observatorul, dedicată Ziliei culturii si lui Mihai Eminescu din 20 ianuarie a.c. la North York Library din Toronto
|
Mihaela Fășie Cudalbu 1/5/2024 |
Contact: |
|
|
