Sweet & Salty - Intâmplãri cu lãmâi
O domnițã, cât se poate de conaționalã, m-a tras de urechi. Desigur, la figurat și desigur, virtual. Spun domnițã, deși habar n-am câți ani are, iar la profilul de FB n-are pozã. Însã mi-a spus cã e gravidã cu primul copil, de aici presupunerea mea cã e o doamnã mai micã.
Nu e prima oarã când cineva îmi pretinde ceva pe motive naționale. Acum, sã nu crezi cã aș fi vreo inimã rea, care întoarce spatele unui semen în nevoie, român el sau nu. Dimpotrivã. Însã când acest ajutor poate constitui un posibil deserviciu adus mie sau familiei mele, mã trag cu un pas înapoi. Și nu risc.
Îți spuneam mai demult cum, pe la începuturi, sãream ca arcul când auzeam vorbindu-se românește și mã lipeam de vorbã ca guma de mestecat. Dupã o vreme am înțeles cã românul nu e chiar rara avis pe aici; comunitatea mioriticã e generoasã. Și nu toți se bucurã cã sunt eu româncã și am chef de vorbã. Ba chiar unii, prinzându-se cã ești de-al lor, o dau pe englezește. Experiențele sunt variate, oamenii diferiți. Și am învãțat nu doar cã aceeași tipologie se întâlnește la toate popoarele, dar și cã pãdurea cu uscãturile-i aferente e uniform distribuitã pe globul pãmântesc. Sunt și români faini, așa cum sunt și canadieni faini. Și viceversa.
În fine, domnița cu pricina, care e doar un exemplu aleatoriu – sunt convinsã cã și tu ai avut genul acesta de experiențe – s-a ofuscat toatã și, în scurta conversație de maximum cinci minute, a avut vreme sã-mi reproșeze ferm insensibilitatea la faptul cã e și gravidã, și nouã în Canada. Pe scurt, avea nevoie de ceva de la mine, însã îndeplinirea dorinței ei era condiționatã de furnizarea unor documente pe care nu le putea obține din cauzã cã era nou venitã. Eu, în opinia ei, trebuia sã închid ochii și sã accept, chiar dacã, pe termen lung, acest lucru mi-ar fi putut aduce prejudicii. Legea, în opinia ei, trebuia ocolitã și ignoratã în situația de fațã, pentru cã, repet, ea era româncã. În plus una gravidã. Am încercat, cu empatie, sã îi explic cum stã treaba, însã iritarea i s-a transformat în ironie, apoi în cuvinte grele despre mândria – sau lipsa ei – de a fi român. Am renunțat, în cele din urmã la dialog, lãsând-o în drumul dezamãgirilor ei naționale.
Întâmplarea în sine m-a lãsat cu un gust amar. Chiar dacã-i voi uita numele și cuvintele, va rãmâne mirarea cã unii oameni pot invada pe alții cu vorbele și nevoile lor, puse ca un pistol la tâmpla celorlalți, cu șmecheria de a scurta drumul regulilor și a ascunde sub preș legea.
Nu e nici prima, nici ultima întâmplare de acest gen. Pânã la urmã lumea în care trãim e o junglã, o pãdure de lãmâi, din care încercãm cu toții sã facem limonadã. Uneori reușim. Alteori ni se strepezesc dinții, privim prin tunel, știind cã luminița ne așteaptã la capãt, chiar dacã în anumite zile ea pare a se îndepãrta precum Mecca. Însã speranța moare ultima.
Iar eu, la început de an, vã urez sã fiți sãnãtoși și sã aveți parte în viațã de oameni ce poartã, nu neapãrat stindardul tricolor, ci cel al respectului și corectitudinii. Ne iubim conaționalii. Dar omul bun e bun, indiferent de limba pe care o vorbește.
Em Sava
Toronto
|
Em Sava 1/5/2024 |
Contact: |
|
|
