CE - TI DORESC EU TIE slova dulce, slova vie !
Inainte de a trece la visuri, ca cititor al magazinului Observatorul, ca sporadic
colaborator, multumesc cordial redactiei, domnului director Dumitru C. Popescu,
pentru bunavointa de a-mi fi publicat cele scrise ; totodata, inmuind in tus o
penita de dascal scolar, in loc de felicitari, as da la aproape jumatate din numerele
aparute in anul 2002 nota 10 ( zece ), cealalta jumatate nefiind sub nota 8 ( opt ).
Succes deplin magazinului dumneavoastra, al nostru, al cititorilor din Nord - America
si in anul 2003 ; sa tinem sus stacheta, dumneavoastra prin bunele condeie ale mintii,
noi, cititorii prin ochelarii ei ! Observatorul isi merita numele de magazin, prin diversitatea
rubricilor, din stiinta, tehnica, economie, istorie, cultura, literatura, arta, muzica, turism,
sport, din viata de toate zilele. Catre toti, pentru toate varstele si dupa preferinte !
Apreciez cu osebire "gazduirea" unor dezbateri libere, fara cenzura, fara partinire.
De asemenea, mi se pare intelept indemnul de a ne "focaliza" atentia si spre ceea ce
ne uneste cu tara, nu numai spre ceea ce ne separa. Dincolo de cuvantul de deschidere
al Observatorului, mereu generos, la zi cu momentele, cu evenimentele politice,
istorice, culturale, culminand cu cel dor de tara, de rudele si semenii "de-acasa", neintors
spre noi in egala masura de catre conationalii din tara, coloanele colaboratorilor din
SUA, ale domnului Mircea Popescu din Los Angeles, ale prof. dr. Paul Dancescu, ale
doamnei Venera Dumitrescu Staia, ale domnului Alexandru Cetateanu - din Montreal,
ale "permanentilor" din Toronto - sculptorul Nicapetre, prof. Silvestru Moraru, Mircea
Tamas, Athos, Luiza Mureseanu, Lacramioara Varga Oprea, Viorel Neacsu, Mircea
Semedrea..., au facut ca publicatia sa fie asteptata cu nerabdare de la un numar
la altul. In ceea ce ma priveste, desigur nu fara legatura cu speranta ascunsa in titlul
acestor randuri, pe care o voi dezvalui mai jos, consider un stimulent de nepretuit,
indreptat deopotriva spre scriitori si cititori, efortul Observatorului de a populariza
aparitiile ori intentiile de tiparire a unor carti scrise in diaspora romaneasca. Dar mai
intai, iata un obstacol greu de trecut, afirmat cu durere, din cand in cand, si in paginile
Observatorului : astazi, beletristica - poezie sau proza - nu prea se citeste !
Si pentru a nu se naste impresia ca numai noi, romanii suferim de acest pacat, fiind
de fapt o "epidemie" a lumii contemporane, aduc marturie un articol din magazinul
americano-canadian Reader's Digest, semnat de domnul Kelly Cryderman, sugestiv
intitulat : "Suntem noi oare pierduti fara cuvinte?"... " Tot mai mult oamenii just nu mai citesc !"... De ce ?!..."Traim intr-o societate care nu mai indeamna oamenii sa citeasca.
Poti deschide radioul pentru stiri, poti asculta carti inregistrate pe tape, poti urmari prin
video sau TV ecranizari din marea literatura. Pretutindeni sunt dovezi ca lumea prefera
simboluri, muzica, spectacole, ecranizari, in locul cuvintelor scrise"... Sprijinindu-se
pe cercetarile unor educatori de prestigiu, care atrag atentia asupra pericolului ce-l
reprezinta cresterea "aliteratiei" ( necultivarea prin cuvantul scris si citit ), din generatie
in generatie, autorul articolului ne intinde acest mesaj : " Fii tu singur un exemplu
pentru copiii tai, obisnuindu-te, obisnuindu-i pe ei sa citeasca, sa scrie, sa vorbeasca.
Nu este posibil sa-ti croiesti un drum in viata primind numai de-a gata, fara sa te
angajezi in a citi si scrie tu singur, adanc si pe-nteles !"
" In tara se scrie multa poezie, mult si prost! ", aprecia scriitorul Eugen Giurgiu. Se scrie,
probabil, in jurnalele iubitelor ori in caietele de exercitiu, de fapt se tipareste foarte rar
si foarte greu. De ce ? Atat pentru poezie, cat si pentru proza, nu sunt bani, nu sunt sponsori. Poezia nu se "vinde" nici pe gratis ! De aceea, probabil, Mircea Dinescu,
poetul "in voga", mai castiga un ban prin aparitii "hazoase" la TeVe, ocazii de a mai
strecura drept reclama marca de bere preferata. De aceea, probabil, Blandiana,
blanda clujana, poetesa cetateana, pe timpul crizei socialismului ceausist, in perioada
de trecere prefera sa-si imortalizeze itinerariile turistice, alaturi de al ei badie, necum
sa-si mai inmoaie pana in veninul unor vremi inca tulburi. De necrezut , dar adevarat teripul unui tanar scriitor de a-si vinde cartea: a cointeresat la castig vanzatori de piese
auto. Acestia nu scoteau de sub tejghea un cauciuc sau un acumulator daca nu
cumparai si capodopera aproapelui. Si ma intreb cu amaraciune: cumperi o carte pentru a o uita in port-bagajul masinii sau in coltul prafuit al bibliotecii ?! Si iarasi ma intreb, de data asta, cu speranta: ce ne uneste si ce ne separa pe noi sciitorii, pe noi cititorii de
conationalii din tara? Un raspuns, la prima mana, spre cititori, ar fi nivelul de trai, de
10-15 ori mai sus decat in Romania ! Ce vrau sa spun: te induri sa dai 9 dolari pe un
pepene fara seminte si, in schimbul aceleeasi sume sau un pic mai sus, nu te indemni
sa gusti "slova" lui Nicapetre al nostru, sculptorul de talie internationala, nu esti curios
sa afli ce a dospit Eugen Giurgiu sub un titlu neobisnuit ca acesta : Ewoclem, nu te
frige dorul de dulce cuvant imperecheat sa rasfoiesti o carticica a unui George Filip, a
unui Ion Segarceanu - poetul newcomer din Toronto ?!... Iata un raspuns spre constiinta
cumparatorului de carte de la noi, pe cat de simplu, pe atat de indreptatit, sub rezerva ca
si din partea scriitorilor, din partea unor "organisme" de sustinere a acestora, sa i se
creeze cititorului o cale de a vedea, de a-si potrivi cartea pe gustul si preferintele
sale! Comanda oarba prin telex nu implineste acest deziderat. Prin bunavointa
preotilor, a proprietarilor de magazine romanesti, prin intermediul cluburilor romanesti,
a unor cenacluri literare - cu public, la ori ce fel de manifestare, la serbari, la spectacole,
prin aportul unor colaboratori voluntari, cu parte sau fara parte la castig, trebuie sa aducem sub privirile cumparatorului si cartea scrisa in diaspora !
Ce-l uneste pe scriitorul din diaspora de conationalul din tara ? Aceeasi lipsa de bani,
de sponsori ? Din pacate, da ! De 10-15 ori este mai ridicat nivelul de trai de aici, de tot
atatea ori si costul tiparirii unei carti ! Spre mandria si beneficiul ei, comunitatea romaneasca va sa ii separe pe sciitorii din diaspora dintr-o astfel de "potrivire" !
Dar din dar, se face dar !, zice Anton Pan. Slova unei carti bune, cartea scrisa cu migala
si truda de creatorul ei, cartea care are ceva de spus trebuie sa ajunga sub ochii, spre
gandul, la inima cititorului ! Sper ca inca de anul viitor, prin aceste "organisme" :
Grupul de edituri romano-canadian PONTA , Societatea bisnisului romanesc,
intarite prin donatii, prin ajutoare oportune dinspre multiculturalismul canadian, sa se
invioreze si izvorul slovei din diaspora romaneasca !
In prag de AN NOU, ca cititor, urez Observatorului, in graiul colindei noastre
traditionale : TARE CA PIATRA, IUTE CA SAGEATA ! Redactiei, conducerii magazinului: Sanatate, noroc si bucurii, dumneavoastra si familiilor dv. !
Ca manuitor de condei, multumesc conationalilor care au avut rabdarea de a-mi
citi cele scrise ici si colo, cand si cand, in foile acestea ! In anul nou, cu inima si
cugetul deschise si spre cartea scriitorilor romani din diaspora !
Stelian Ilie - Toronto
|
Stelian Ilie - 12/6/2002 |
Contact: |
|
|
