E vremea iertării
Aduci calendarul, dând filă cu filă,
La vremea în care se-arată, subtilă,
Esenta povestii trăită-ntr-un an,
Ca fructu’-mplinit ce atârnă pe ram.
Se simte în aerul rece de-afară
Aroma de turtă purtând scortisoară,
Căci fost-a Crăciunul la portile tale,
Lăsându-ti pe praguri impresiile sale.
Primeste-ti si Anul, si fără dojană
Bătrânele-i sfaturi tu ia-le în seamă,
Iar ce îti va spune, că-i vremea iertării,
Păstrează în suflet si nu da uitării.
Te iartă pe tine, iubeste-te iar,
Căci viata-i minune primită în dar.
Mihai Manolescu
|
