E vremea iertãrii
Aduci calendarul, dând filã cu filã,
La vremea în care se-aratã, subtilã,
Esenta povestii trãitã-ntr-un an,
Ca fructu’-mplinit ce atârnã pe ram.
Se simte în aerul rece de-afarã
Aroma de turtã purtând scortisoarã,
Cãci fost-a Crãciunul la portile tale,
Lãsându-ti pe praguri impresiile sale.
Primeste-ti si Anul, si fãrã dojanã
Bãtrânele-i sfaturi tu ia-le în seamã,
Iar ce îti va spune, cã-i vremea iertãrii,
Pãstreazã în suflet si nu da uitãrii.
Te iartã pe tine, iubeste-te iar,
Cãci viata-i minune primitã în dar.
Mihai Manolescu
|
