Răspuns la ancheta de la cumpăna anilor 2023-2024
Privind înapoi cu descumpănită mirare, nu pot numi anul 2023 altfel decât Anul normalizării anormalului. Un an în care conflictele armate au devenit o știre „normală”; un an în care a te îmbolnăvi de Covid a devenit un fapt divers; un an în care victoriile populiștilor periculoși sunt la ordinea zilei; un an în care declinul climatic ne-a ajuns la os, sufocându-ne la propriu. Contabilizăm aproape inerțial derapajele, incapabili de a le mai înțelege gravitatea, pentru că ne asaltează în ritm mult prea accelerat.
În 2023 am ajuns să ne bucurăm nu de progres, ci de încetinirea regresului. Dau un exemplu, inflația crește în continuare, dar o face cu o rată mai puțin accelerată decât cea la care se așteptau analiștii. Dacă acesta e singurul gen de informație pozitivă pe care ni-l pot furniza știrile, atunci situația este gravă, zic eu.
Pe mine, anul 2023 m-a consternat. Abia aștept să scap de el. Dar nu vreau să-l supăr, pentru că, orișicât, mi-a dat voie să-l supraviețuiesc. Un fapt, care nici pe departe nu mai este ceva de la sine înțeles.
Despre anul 2024 n-aș vrea să mă pronunț apocaliptic, deși nu se naște sub auspicii favorabile. Inima mă îndeamnă să nu-l condamn din start, mintea mă previne însă că va fi sărac cu darurile. Mă aștept să fie plin de răsturnări. Dinamica, de fapt, ar trebui să fie un lucru bun; numai ea induce progresul. Mă tem însă că generația noastră nu-l va mai prinde; evoluțiile acestea tind să dureze decade și secole. Momentan ne zbatem în zona incertă a începutului nebulos.
Terenul politic le stă deschis liderilor țipători, asta dă de gândit. Cetățenii, nemulțumiți de prestația modestă a conducătorilor anteriori, îi vor vota în continuare. Ca an al alegerilor, 2024 va schimba fața lumii. Probabil în rău, pentru că nimeni nu știe încotro să se îndrepte, fapt care lasă loc de acțiune oportuniștilor hazardați.
Ce putem face noi? Ca de obicei, să cultivăm echilibrul ponderat și întrajutorarea în mediul proxim, sperând să se propage și dincolo de „insulele” familiei și cercurilor noastre private. Și să cultivăm putere în noi, pentru că facerea de bine este infinit mai extenuantă decât comiterea răului. Nu știu nici eu de ce este așa; lucrurile ar trebui să fie invers, după părerea mea. De parcă universul ar opune intenționat rezistență armoniei, favorizînd entropia. Iată un subiect la care merită reflectat. Poate în decursul anului viitor.
La mulți ani, cu încredere, răbdare și fără să uităm de tot ce este frumos!
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Bennisa, decembrie 2023
|
Gabriela Căluțiu Sonnenberg 12/25/2023 |
Contact: |
|
|
