Mărturisiri - De la Titanic la Starship
Istoria omenirii este presărată de evenimente care rămân în conștiința publicului datorită impactului emoțional pe care l-au produs. Unul dintre aceste evenimente dramatice este scufundarea RMS Titanic în noaptea dintre 14 și 15 aprilie 1912, ca urmare a coliziunii cu un aisberg, în nordul Oceanului Atlantic, pe durata voiajului inaugural de la Southampton la New York.
Pe seama acestui eveniment dramatic s-au scris mii de pagini cuprinzând caracteristicile tehnice ale celei mai mari nave de călători la acel moment, nivelul confortului și luxului, dotările incluzând sală de sport, piscină, restaurante și cafenele de înaltă clasă, o baie turcească și sute de cabine opulente, dar numai 20 bărci de salvare, deoarece nava era considerată ca fiind de nescufundat.
Câteva opere remarcabile pe această temă sunt: cartea „A Night to Remember” de Walter Lord din 1955, considerată cea mai autorizată resursă privind tragedia Titanicului, (ecranizată în 1956 - NBC TV și în 1958 - UK) și filmul artistic „Titanic” regizat de James Cameron din 1997, cu Kate Winslet și Leonardo DiCaprio, membri ai diferitelor clase sociale care se îndrăgostesc în timpul călătoriei.
Aici putem remarca aroganța și încrederea nemărginită în supremația puterilor omenești, ceea ce pe de o parte a atras ca pasageri membri ai aristocrației britanice, ai elitei americane de la acea vreme, ai societăților academice și ai clerului de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, și pe de altă parte a condus la ignorarea condițiilor atmosferice defavorabile unei călătorii cu viteza maximă, în dorința de doborî recordul de timp la traversarea oceanului.
Acest comportament poate fi asociat și cu numele navei „Titanic” amintind de Titanii din mitologia antică, zeii din vechime, generația premergătoare Zeilor Olimpului, cei izgoniți din lumea de la suprafața pământului și înlănțuiți în Tartar, în urma războiului de zece ani între Titani și Olimpici, un arhetip puternic al evoluției civilizației umane occidentale, ca o consecință a căderii Titanilor și a victoriei Olimpienilor.
În 1898, cu paisprezece ani înainte de dezastrul Titanicului, Morgan Robertson a scris o nuvelă numită „The Wreck of the Titan: Or, Futility” (Epava Titanului: Sau, Inutilitatea). Aceasta prezintă un imens vas de pasageri britanic numit Titan, care, considerat a fi de nescufundat, nu transportă suficiente bărci de salvare. Într-o călătorie tot într-un aprilie, vasul Titan lovește un aisberg și se scufundă în Atlanticul de Nord, cu pierderea aproape a tuturor celor aflați la bord.
Amintind aici și explozia submarinului Titan, al companiei americane de turism și expediții OceanGate, la 18 iunie 2023, în timpul unei expediții pentru a vedea epava Titanicului, vedem un șir de evenimente care par legate între ele de o semnificație comună.
La nivel mental, sincronistic, am putea spune că asocierea cu ideea de Titan, magnific, indestructibil, uriaș, este un fel de invocare nedorită a forțelor naturii, un fel de aroganță împotriva creației, care ar putea atrage dezastrul.
O catastrofă asemănătoare este cea a dirijabilului Hindenburg la 6 mai, 1937, în Manchester Township, New Jersey. Dirijabilele din clasa Hindenburg, construite de compania germană Zeppelin, erau cele mai lungi mașini de zbor ale timpului și aveau cea mai mare deschidere a anvelopei.
Mai aproape de zilele noastre putem menționa zborul Air France 4590, al unui avion supersonic Concorde, care s-a prăbușit în Gonesse, o suburbie a Parisului, la 25 iulie 2000. Avionul a luat foc aproape imediat după decolare, ucigând toate cele 109 persoane aflate la bord și alte 4 la sol.
Ultima frontieră a cunoașterii este spațiul cosmic și dorința de a face civilizația umană multiplanetară, trecând la construcția unei Nave Stelare (Starship). Nu aș vrea să fiu înțeles greșit, ca inginer pasionat de știință, pot aprecia realizările remarcabile privind zborul cosmic din ultimele decenii, în special aterizarea verticală și recuperarea rachetelor purtătoare.
Există însă și un alt aspect care trebuie considerat, privind în perspectivă și învățând din lecțiile trecutului. La începutul salturilor importante în știință și cunoaștere adesea apar eșecurile și victimele omenești. Fie că acestea sunt cerute de vreo lege a compensării în univers, fie din graba de a atinge un rezultat magnific în scurt timp, acestea au apărut întotdeauna.
Titanicul, cel mai mare vas al timpului, a ajuns pe fundul oceanului la primul drum, dirijabilul Hindenburg, cea mai mare mașină de zbor a timpului a căzut arzând în flăcări mai ceva ca tânărul Icar apropiindu-se prea mult de Soare, avionul Concorde, singurul supersonic de transport de călători a explodat la decolare după un șir de „ghinioane” aproape imposibil de imaginat.
Aceeași poveste se repetă la nesfârșit, atunci când suntem siguri că am atins mărirea, grandoarea, puterea, că suntem sus de tot dintr-un anumit punct de vedere, urmează eșecul, căderea, corecția. Se înțelege că mi-aș dori să trăiesc să văd omul ajuns pe Marte și revenit acasă sănătos, să-și ducă somnul de veci, dar tare mi-e teamă că până acolo vor fi multe victime, un fel de preț plătit naturii care își apără secretele.
Doresc cititorilor și colaboratorilor Observatorului un Crăciun Fericit și un An Nou plin de bucurie și speranță de mai bine!
Ioan Cojocariu
Decembrie 2023, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 12/21/2023 |
Contact: |
|
|
