Celebrarea a 50 de ani de la înfiintarea bisericii Sfântul Ioan Botezatorul din Montréal
Sâmbata 12 noiembrie, am avut privilegiul si bucuria sa participam la ’’Jubileul de aur’’ a 50 de ani de existenta a catedralei Sfântul Ioan Botezatorul, în cadrul caruia s-a prezentat un film documentar despre constructia si istoria acesteia, intitulat ’’ Între Cer si Pamant’’. Filmul a fost realizat de domnul Paul Pintea. Evenimentul a avut loc sub obladuirea Preasfintitului Ioan Casian, episcop al Bisericii Ortodoxe Române a Canadei, cât si prin participarea parintelui paroh Gheorghe Chisca si a altor preoti marturisitori.
Biserica este într-adevar, din punct de vedere duhovnicesc, identificata cu Iisus Mântuitorul, deoarece este vegheata de catre acesta. (’’Caci acolo unde sunt adunati doi sau trei în Numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor’’, Matei 18 :20). Dar pentru a duce la bun sfârsit constructia concreta a acestei case de cult, a fost nevoie de strangere de fonduri, de un proiect arhitectural si o râvna sustinuta din partea preotului si a enoriasilor care au intreprins aceasta lucrare. A fost nevoie de asemenea de efortul sustinut pentru organizarea evenimentelor si de participarea constanta la procesiunile liturgice în cadrul carora se retraiesc momentele vietii si lucrarii rascumparatoare a lui Iisus. Liturghia nu este o simpla adunare exterioara în care ne strangem impreuna doar spre a ne emotiona, desi inimile trebuie sa fie calde si deschise spre cer, ci este o traire profunda în care participam în comun la iconomia mântuirii. Liturghia este extrem de importanta, fiindca nu este doar un cadru privat, individual, de rugaciune, ci este o participare comuna la starea de sarbatoare transcendenta, în care fiinteaza cosmosul transigurat în Hrisos cel înviat.
Prezenta la acest eveniment a Presfintitului Ioan Casian a avut un continut duhovnicesc indispensabil, deoarece în persoana episcopului s-a manifestat o harisma speciala. Am primit cu totii cuvintele pline de duh si de folos prin care episcopul ne-a întarit în comuniunea noastra. Cuvintele sale au transmis un mesaj profund care a avut darul sa emotioneze sufletele credinciosilor, ajutând în acelasi timp la luminarea întelegerii învataturii Mântuitorului. Desigur, învatatura primita nu este ceva limitat în sine, nu este închisa în ea însasi. Ea conduce sufletul si cugetul spre lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu în Biserica. De aceea, mesajul Preasfintitului ne-a întarit pentru viata spirituala pe care trebuie sa o traim.
Multumim de asemenea pentru prezenta în mijlocul nostru a protosinghelului Maxim Morariu. Eruditia dumnealui împreuna cu dreapta marturisire despre Dumnezeu este întotdeauna un ajutor pentru romanii crestini din Canada. Aparent doar un preot calugar, prin rangul sau monahal, parintele Maxim Morariu nu s-a consacrat unei experiente exclusiv personale cu Duhul Sfât. Este activ în mijlocul enoriasilor si aduce mereu un spor de cunoastere si îmbogatire spirituala pentru românii care îl asculta. Vocatia sa intelectuala l-a condus la înfaptuirea unor numeroase studii si publicatii teologice, din care se desprinde rolul primordial al ortodoxiei în dialog cu celelalte confesiuni religioase.
Despre toate încercarile în zidirea si activitatea în timp a bisericii, în cadrul filmului documentar, ne-a vorbit parintele Gheorghe Chisca, evocând vremurile de început, care nu au fost deloc usoare. Nu vom enumera aici toate vicisitudinile pe care le-a traversat constructia cladirii acestei biserici, invitându-va sa urmariti peripetiile acestea în viitor, când speram ca filmul documentar va fi pus la dispozitia publicului larg. Parintele Gheorghe Chisca este o persoana de o înalta tinuta duhovniceasca, care a acordat întelegere si sprijin nu doar celor care se spovedesc la dânsul, dar si celor care au avut nevoie de încurajari si sustinere în viata de zi cu zi. Constanta si râvna cu care a slujit de-a lungul anilor a fost un ajutor sustinut pe care enoriasii l-au primit din partea dumnealui.
A fost prezent la eveniment preotul protopop pensionar Mircea Panciuc, care a evocat emotionant momentul cumpararii bisericii, mai cu seamana ca mama sa a fost printre primii fondatori ai acestui locas sfânt.
Am beneficiat de cuvintele de folos si încurajarile primite si din partea preotului Constantin Lupascu. Fiecare dintre cei prezenti au adus partea lor de împlinire la frumusetea si armonia acestui eveniment.
Filmul prezentat are meritul de a-i surprinde pe enoriasii care s-au exprimat dezinvolt, fiecare în parte, despre felul în care au descoperit aceasta biserica, ce anume i-a determinat sa ramâna aici si cum au participat la sustinerea în timp a acesteia. Fundalul muzical al filmului este absolut inspirat si are darul sa dea un farmec aparte si sa sustina în chip spiritual, fiinta marturisitoare a celor care se destainuie. Marturisirile enoriasilor sunt absolut covarsitoare prin sinceritatea, inocenta, simplitatea, cât si prin profunzimea lor. Cu ingenuitatea si franchetea care ne-au emotionat, acestia au povestit cum, ajungând aici în emigratie, au cautat un sprijin în transcendenta, în divinitate, regasind în biserica un spatiu sacru în care au putut avea în continuare un contact sustinut cu limba, cultura si spiritualitatea romanesca. Drumul pe care au pornit i-a determinat sa se integreze în munca zilnica în tara de primire, reusind în acelasi timp, prin curajul, nadejdea si credinta lor, sa se bucure de legatura intima cu vesnicia treimica, cât si de bogatia spiritualitatii romanesti.
Rând pe rând, diferite cupluri familiale, care au fost si sunt membrii constati si activi ai bisericii, au povestit încercarile personale, cât si cele ale comunitatii, prin care si-au dat silinta la ocrotirea si mentinerea continuitatii armonioase a acestui lacas sacru. Acesti oameni reprezinta cu prisosinta Biserica luptatoare, prezente vii care anticipeaza Biserica ceresca, cea triumfatoare. Între aceste doua biserici exista o legatura spirituala indisolubila. Ele sunt într-un raport diferentiat, dar totodata într-o patrunzatoare unitate. Acest aspect l-au inteles cei care s-au straduit ani îndelungati, prin sustinerea lor, la bunul mers al acestui lacas spiritual, nadejde catre împlinirea idealului ceresc al Bisericii triumfatoare. Daca noi, cei de aici, am spune ca avem speranta în lucrarea Bisericii luptatoare, dar bucurându-ne doar de triumful celei de apoi, celei triumfatoare, si am retine doar scopul final al triumfului, am face desigur o judecata despartitoare. În fapt, trebuie sa ne bucuram înca de aici pentru ce va fi dincolo, fiindca, în esenta, exista o unitate duhovniceasca concreta între cele doua biserici. Dumnezeu stie în chip absolut care este diferenta si unitatea dintre cele doua biserici, dupa cum aceasta unitate a Cerului cu Pamântul, face ca, prin liantul sau, idealul ceresc sa fie împlinit.
De aceea noi, cei aflati aici, în conditia mundana, avem un rol important printr-o perseverenta sustinuta, cu ajutorul Duhului sfânt si al Mantuitorului prin care ne întarim în liniste si nadejde, bucurându-ne înca de pe acum, de conditia Bisericii luptatoare. Bucuria transcendenta a Bisericii ceresti, triumfatoare, va fi desigur sporita si înca în chip infinit sporita, asa cum marturisesc sfintii parinti. Dar pâna atunci suntem datori sa ne bucuram împreuna, aici, fiindca suntem convinsi ca Dumnezeu este cu noi întotdeauna si ori în ce loc sau conditie ne-am afla, cu prisosinta în locasul sau Sfânt. Noi suntem aici spre a înainta în comuniunea infinita cu Dumnezeu. Suntem pentru curatirea de patimi, dobândirea virtutilor si, în masura posibilului, înaintam spre asemanarea cu Dumnezeu, prezenta covarsitoare a harului în cei sfintiti, conducându-i spre existenta îndumnezeita.
Dorin Stoica
Montreal
|
Dorin Stoica 11/20/2023 |
Contact: |
|
|
