Mărturisiri - Coincidențe
Se spune că nimic nu-i întâmplător și că în fiecare eveniment mai important al vieții, este ceva care rezonează cu sufletul nostru, cu aspirațiile noastre și cu starea lumii înconjurătoare, într-un fel de sincronizare încă neînțeleasă de mintea umană logică.
Dicționarul explicativ al limbii române online definește „coincidența” ca fiind o „potrivire (întâmplătoare) a unor lucruri, evenimente, fapte, etc.”. În general „coincidența” este văzută ca o intersecție a două sau mai multe evenimente, fără o cauză comună. Aceste rânduri sunt inspirate și din articolul „ Meaningful Coincidences, Serendipity, and Synchronicity” publicat în „Psychology Today” din 18 ianuarie 2021 de către Bernard D Beitman M.D.
În secolul al 19-lea psihologul H.E. Shepherd a căutat originea cuvântului „coincidență”. Acesta pare a fi apărut în Evul Mediu Latin, intrând în vocabularul mai multor limbi prin secolul al 17-lea. În limba engleză britanică acesta a fost introdus prin scrierile filosofice ale lui Roger Bacon.
În engleza americană „coincidența” a apărut după moartea simultană a lui Thomas Jefferson și John Adams pe 4 iulie 1826. Cei doi au murit la exact 50 de ani după ce fiecare semnase Declarația de independență a Statelor Unite. Ei au murit în locuri diferite: Jefferson în Charlottesville, Virginia și Adams în Quincy, Massachusetts. Președintele SUA la acea vreme era fiul lui Adams, John Quincy, care a numit coincidența morților lor, „o remarcă vizibilă și palpabilă a Voinței Divine”
Misterul anumitor coincidențe a stârnit curiozitatea oamenilor de-a lungul timpului, oferind indicii despre cauzele necunoscute ale unor tragedii sau despre elemente care nu fuseseră luate în considerare în evoluția evenimentelor. Există două categorii de coincidențe stranii: norocul și sincronicitatea.
Norocul este văzut ca un accident fericit la intersecția între înțelepciune și șansa de a descoperi ceva important, găsind răspunsul într-un loc neașteptat, ca Sheldon la Cheesecake Factory, în episodul ”The Einstein Approximation” din serialul „The Big Band Theory”, sau ca Alexander Fleming descoperind întâmplător penicilina.
Coincidența semnificativă (sincronicitatea) a fost definită pentru prima dată de psihologul Carl G Jung in jurul anilor 1928-1930, pentru a descrie circumstanțele care par legate în mod semnificativ, dar care nu au o legătură cauzală. Jung a inventat termenul „sincronicitate” însemnând de fapt „căderea împreună în timp” pentru a explica coincidențele semnificative.
Sincronicitatea sugerează că cele două evenimente cu probabilitate mică de a se întâmpla în același timp au legătură cu explicația a ceea ce se întâmplă, fiind un proces spiritual și psihologic de înțelegere mai profundă a realității înconjurătoare, având un impact psihologic și emoțional.
Jung a pus accentul pe rolul arhetipurilor în apariția coincidențelor semnificative. El a fost influențat de domeniul în plină dezvoltare al mecanicii cuantice, prin colaborarea cu laureatul Premiului Nobel pentru fizică Wolfgang Pauli, de filosofia antică chineză (I Ching) și de teoria valurilor de evenimente seriale, propusă de biologul vienez Paul Kammerer.
Colaborarea între Jung și Pauli s-a concretizat prin lucrarea publicată în 1952 „The Interpretation of Nature and the Psyche”. Astăzi se vorbește despre „conjectura Pauli-Jung”, unde noua fizică întâlnește noua psihologie, ca și cum două aspecte ale realității fundamentale a naturii ar fi observate prin experimente fizice și prin percepția mentală, relevând o legătură încă neexplicată între minte și materie.
Frederick Walborn, în „Religion in Personality Theory”, din 2014, dă un exemplu clasic de coincidență semnificativă: „ Unchiul a avut flashback-uri din experiențele sale din Vietnam exact când a pornit radioul pentru a auzi că Statele Unite au declarat război Irakului”. E ca și cum, evenimentul viitor necunoscut de a auzi despre războiul cu Irak a avut un impact asupra unchiului în prezent, care a avut flashback-uri din experiențele sale de război.
În cercetările contemporane, experiențele de sincronicitate se referă la trăirea subiectivă privind coincidențele dintre evenimentele din mintea cuiva și lumea exterioară, evenimente aparent lipsite de legătură cauzală, dar care au o semnificație pentru cel care le experimentează.
De multe ori ne surprinde întâlnirea aparent întâmplătoare cu cineva cu care nu avem nici o legătură, pentru a descoperi peste timp că o anumită latură a personalității acelei persoane, o poezie, un articol, un „gând mărturisit”, un cuvânt la predica duminicală, ne-a ajutat să ne înțelegem locul în societate sau în familie, să depășim un moment greu în viață, să ne regăsim echilibrul, să fim mai aproape de țelul pe care Dumnezeu l-a pus în noi.
N-ar trebui să trecem nepăsători pe lângă coincidențele semnificative, cum ar fi și oamenii în nevoie care trebuie ajutați, nu numai pentru că în fiecare din ei poate fi „Fiul lui Dumnezeu”, ci și pentru că astfel ne înălțăm sufletul către lumină.
De câte ori nu ne-am mirat cum un eveniment aparent negativ, cum ar fi pierderea unui avion sau a unui tren, ne-a salvat de la un rău mai mare, sau ne-a oferit norocul de a întâlni un om deosebit sau de a găsi ceva minunat, de care aveam nevoie. În deciziile noastre să lăsăm loc și Voinței Divine să se manifeste, cea care ne poate duce unde cu gândul n-am gândit, către destinul nostru ca ființe muritoare și către evoluția noastră ca ființe spirituale.
Ioan Cojocariu
Noiembrie 2023, Toronto, Canada
|
Ioan Cojocariu 11/15/2023 |
Contact: |
|
|
