Noapte rece de Brumar
Noapte rece de brumar, cu miros de mere coapte,
Cerul parcă-i mânios, norii colorați de lapte
Mări ce-și lunecă potoape spre vreun țărm necunoscut,
Rădăcini de nostalgie și-au cusut nădejdea-n lut
Zboruri line ca o taină spintecă liniștea-n șase,
Visele se înșiră-n tâmple, par fuioare de mătase
Pietrele-și suspină veacuri, șlefuite-n stropi sărați,
Undeva-n cotloane sumbre dorm luceferi supărați
Pe o margine de stâncă vin fantasmele să zbiere
Gândurile netrăite și dorințe efemere!
Noapte rece de brumar lasă-mi loc de-o amintire
Și-ți promit că voi aprinde voal de timp cu strălucire
Când vor bate vânturi seci,cu uitare-n ochii zării,
Voi citi povești de dor,lângă țărm, în apa mării
Căutând pe înserate urmele-n nisip pierdute,
De atâtea tălpi de umbre, neștiute, necusute!
Noapte neagră, înveșmântată în năframa ta de smoală
Iată-ți scriu spre veșnicie, gândul meu,aici pe-o coală,
Poate-n pragul altei ere, alte vise-mi poposesc
Pân-atunci, semnez cu dreapta, imnul ăsta omenesc!
Elena Bîrchi Cãruntu
|
Versuri Elena Bîrchi Cãruntu 11/10/2023 |
Contact: |
|
|
