Arhimandrit Mitrofor, Părintele Vasile Vasilache pretutindeni doctor al sufletelor
Motto: „Fără credință în Dumnezeu, nici robia n-o poți îndura,
nici libertatea n-o poți menține.”
Sfântul Nicolae Velimirovici 1881 – 1956
În anul 2000, am avut privilegiul ca in calitate de vicepreședintă a UNFR (Uniunea națională a Femeilor din România ) organizație neguvernamentală - ONG - cu statut consultativ ONU, să particip la cea de a doua Conferinâă Internațională a Țărior in curs de dezvoltare, care a avut loc la sediul ONU din New York.
Înainte de plecarea din București, înafara obiectivului principal de a participa la desfășurarea lucrărolor Conferinței mi+am propus să+l întâlnesc neapărat pe Părintele Vasile Vsilache despre care aflasem în particular de la un fost deținut politic cu care fusese la un moment dat în închisoare, multe lucuri demne de admirație. Așadar, știind că în zece zile aveam să revin în țară, am avut grijă să mă interesez din prima zi de modalitatea de a-l întâlni. Era greu de abordat din câte am înțeles, fiind ocupat cu redactarea unei cărâi, dar după ce a aflat că am un mesaj din România, s-a stabilit întalnirea intr-o după amiază la
ora 19.00 , chiar în Biserica Sf Nicolae din New York, unde slujea. Am ajuns cu câteva minute mai devreme, cât să mă acomodez, să mă închin și să rostesc o rugăciune. In biserică tocmai se terminase slujba de vecernie, și nu era nimeni , decât eu și persoana care m-a îsoțit , care rămăsese aproape de ieșire.
Nu știam din care direcție vine Părintele, când aud un foșnet din partea stăngă a altarului, unde o draperie s-a mișcat lăsând să apară un preot-călugăr înalt, îmbrăcat în reverendă neagră, cu fața luminoasă încadrată de părul alb și doiochi albaștri cum este cerul senin al Bucovinei, cu privire blândă învăluitoare și un surâs abia schițat. S-a îndreptat spre mine cu mâna întinsă a prietenie, iar eu m-am aplecat cu smerenie, i-am prins mâna si am dus-o la frunte. Am simțit că mă aflu în sfera unui câmp de înaltă vibrație, și sufletul meu s-a umplut de bucurie duhovniceqscă, sentiment rar, declanșat doar în preajma celor cu har.
După ce i-am înmânat un plic cu scrisoarea de la domnul E C, amintindu-i împrejurările în care s-au cunoscut în închisoare și puternicul impact care l-a avut sfinția sa in special asupra tinerilor întemnițați.
A ascultat răbdător privind spre un punct, undeva departe spre anii de atunci. M-a invitat apoi să ne așezăm în strană. L-am urmat, ascultându-i îndemnul de a mă așeza în dreapta sfinției sale.
Avea în mână două cărți. Mai întâi și-a amintit și evocat câteva momente petrecute în închisoarea despre care ii vorbisem, după care mi-a întins cărțile precizînd: aceste cărți au apărut in urma cu câțiva ani înainte de anul 1989, una din ele este cu memoriile din îchisoare în care am amintit pe majoritatea cu care am fost acolo, cu excepția lui E C pentru că el era foarte tânăr și am socotit să nu-l trec ca să nu-i fac rău.
- Impresionant! Am șoptit eu copleșită de atâta generozitate și grijă purtată peste ani unui semen care îi fusese practic un adevărat ucenic absorbind cu forța și memoria tinereții învățăturile unui spirit atât de elevat, și am continuat:
De la dânsul am aflat despre mișcarea „Rugul aprins” altfel nu aș fi știut până în
anul 1990 când s-a dobândit măcar libertatea cuvântului.
- Daaa ! A rostit Părintele ridicând capul și privind parcă în depărtare punctul
acela doar de sfinția Sa văzut.
Eu m-am ridicat din strană și m-am înclinat adânc, timp în care mi-a așezat mâna dreaptă pe cap binecuvântându-mă. Astfel s-a încheiat această întânire memorabilă, la care am meditat de multe ori ulterior.
Se vor fi întrebând unii:
Cine a fost Parintele Arhimandrit Mitrofor Doctor Vasile Vasilache (1909-2003) marele pastor sufletesc al românilor din New York.? În primul rând a fost unul din fondatorii mișcării religioase Rugul aprins
De aceea, înainte de a răspunde la această întrebare vă cer îngăduința să vă reamintesc câteva date despre Mișcarea isihastă Rugul aprins și Isihasm.
Rugul aprins
Mişcarea Rugul Aprins a luat naștere la Mănăstirea Antim (București) în anul
1944 , vreme în care Părintele Vasile Vasilache era starețul acestui lăcaș. Din documente și mărturii, aflăm că Mișcarea a fost un liant între clerul Bisericii Ortodoxe Române și intelectualii laici ortodocși. Personalitățile fondatoare ale Rugului Aprins au fost: Sandu Tudor (devenit ulterior Părintele Daniil de la Rarău), Părintele Benedict Ghiuș și profesorul Alexandru Mironescu. Din gruparea inițială au mai făcut parte: Vasile Voiculescu, Anton Dumitriu, Olga Greceanu, Ștefan Todirașcu, Paul Constantinescu, Ion Marin Sadoveanu, Gheorghe Dabija, Paul Sterian, Pr. Vasile Vasilache, Pr. Haralambie Vasilache, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Andrei Scrima, Pr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Leonida Plămădeală, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Adrian Făgețeanu, Pr. Roman Braga, Pr. Felix Dubneac , Pr. Petroniu
Tănase etc.
La întâlnirile de la Antim, în anii 1945-1946 a participat și Părintele Ioan Kulâghin (Ioan cel Străin), refugiat rus, provenit de la Mănăstirea Optina, un trăitor al isihiei de a cărui experiență spirituală prețioasă s-au împărtășit cu toții. Intâlnirile acestora se petreceau în Mănăstirea Antim pentru conferințe publice și dialoguri desfășurate, în general, pe tema misticii creștine, dar erau profund animați și de căutarea isihastă.
Isihasmul. Scurt istoric
Isihasmul, cuvânt de origine greacă, însemnand tăcere, liniște și concentrare interioară, reprezintă o tradiție ascetică din secolele IV și V, dar care s-a organizat ca o mișcare de renastere spirituala si teologica in secolele XIII si XIV,
prin introducerea „;rugaciunii lui Iisus” ca metoda de concentrare și pace lăuntricaă în care sufletul ascultă și se deschide lui Dumnezeu.
Isihia a fost practicată de părintții deșertului ca disciplină de dezvoltare a vieții
interioare, invocarea continua a numelui lui Iisus. „Rugaciunea inimii” numită și „;Rugaciunea lui Iisus”; sau „Rugăciunea pură”, constând din cuvintele: „Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul(a)”, este
bazaăa pe textul din Luca 17, 21 ; „Impărația lui Dumnezeu estre înlăuntrul vostru” și pe îndemnul Apostolului Pavel, din 1 Tes. 5, 17, „rugatț-vă neîncetat” și „stăruiți în rugaciune” (Col. 4, 2).
Intemeietorul propriu-zis al isihasmului este Sfântul Ioan Scărarul (+649), autorul lucrarii „Scara raiului” în care recomandă rugaciunea monologică redusă la un singur cuvânt „Iisuse”. Isihia crează mai degraba o stare în care se practică virtuțile. curatția inimii, pocăința, dar mai ales trezia sau atenția inimii. Sfântul Simeon Noul Teolog vorbește de cunoștintța și simțirea harului, iar Sfântul Grigorie Palama, de contemplarea nemijlocită a slavei necreate, ca elemente esențiale ale spiritualității isihaste.
Ca mișcare ce s-a organizat la Athos, in secolele XII-XIV, isihasmul nu poate fi separat de teologia „caracterului necreat al luminii taborice” și de experiența nemijlocită a slavei lui Dumnezeu.
Așadar, pe Părintele Vasile Vasilache îl găsim printre membrii fondatori ai Miscării isihaste Rugul aprins.
S-a născut în 28 ianuarie anul 1909 în satul Idrici, comuna Roșiesti, din fostul județ
Fălciu, în familia preotului Gheorghe Vasilache, dar a copilarit și a urmat cursurile școlii primare in satul Vutcani unde fusese transferat tatăl său.
După terminarea invățăturii, Parintele Vasile Vasilache a fost predicator al Catedralei Patriarhale din Bucuresti si secretar al Patriarhului Nicodim Munteanu intre anii 1940-1944, apoi - așa cum am afirmat mai sus - staret al Manastirii Antim pentru cativa ani, în perioada in care acolo se formase misșarea de renastere spirituală „ Rugul Aprins”
Oficial, mișcarea va funcționa până în 1948, dar membrii vor continua să frecventeze și
cerceteze Antimul încă doi ani.
Momentul interdicției impuse de către autoritățile comuniste coincide cu demiterea părintelui Vasile Vasilache de la conducerea Mănăstirii Antim și numirea, la 12 aprilie 1948, a arhimandritului Valerian Zaharia de către Ministerul Cultelor. Părintele Vasile a fost nevoit să plece din București, împreună cu fratele său, ieromonahul Haralambie, revenind astfel la mănăstirea de metanie Neamț..
La 4 aprilie 1949 este numit stareț al Mănăstirii Moisei, județul Maramureș, în urma delegației dată de Patriarhul Justinian. La 22 septembrie 1949 revine în Mănăstirea Neamț unde, la 24 noiembrie același an, primește funcția de egumen al Schitului Pocrov.
A urmat apoi perioada de prigoană în care a fost izgonit la Schitul Pocrov din Munții Neamțului și apoi închis în anul 1959 împreună cu alți ierarhi, preoți și intelectuali români, victime ale regimului comunist.
La presiunile autorităților comuniste, la 25 mai 1959 a fost nevoit să părăsească spațiul monahal, revenind în casa copilăriei de la Vutcani, însă continuând să viețuiască după regulile monahale prin rugăciune și studiu teologic.
Liniștea i-a fost curmată în dimineața zilei de 15 septembrie, atunci când a fost ridicat, alături de fratele său, de către cei 15 securiști veniți de la Bacău. A fost dus în arestul Securității din Bacău și anchetat pentru așa-zisă conspirație împotriva regimului, că în iunie 1959, la Mănăstirea Neamț, ascultase „Vocea Americii” și discutase cu alți monahi evenimentele internaționale, că la predici se exprima împotriva regimului și că ar deține cărți interzise și manuscrise cu conținut anticomunist. Alături de ieromonahul Nifon Corduneanu, cei doi frați Vasilache au fost trimiși în justiție. La 22 martie 1960, prin Sentința nr. 122 a Tribunalului Militar Iași, părintele Vasile Vasilache a primit o condamnare de 8 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii
sociale”. A fost purtat prin închisorile de la Bacău, Jilava (mai 1960) și Gherla (noiembrie 1961), apoi prin lagărele de muncă de la Giurgeni (august 1960) și Ostrov (octombrie 1960). În timp ce se afla la Gherla, la 23 noiembrie 1962, a aflat că, într-o altă celulă din același penitenciar, îi murise fratele, părintele Haralambie.
La 30 iulie 1964 a fost eliberat în penitenciarul Gherla. Pentru părintele Vasile Vasilache începea o nouă etapă a vieții. După eliberare a cerut să slujească în Eparhia Iașilor. Prin hotărârea Consiliului Eparhial Iași din 19 octombrie 1964 a fost numit la Parohia Poeni-Chilișeni, de lângă Fălticeni. Însă, la 8 octombrie 1964, a primit si numirea ca paroh la Bobâlna, județul Cluj, din Eparhia Clujului.
De la 1 mai 1968 a fost administrator parohial la Vâlcele, cu filiile Anțăș,
Blidărești și Oșorhel. La Bobâlna a slujit până în aprilie 1969, când a fost trimis ca preot-misionar în Eparhia Ortodoxă Română din cele două Americi. Era o practică a regimului de a scăpa de cei care puteau influența mulțimile.
În America este chemat de Inaltpreasfintitul Victorin și numit intai paroh la biserica din Southbridge, statul Massachusetts, unde era o importanta comunitate de romani macedoneni, apoi slujeste la Detroit, unde este chemat de Inaltpreasfintitul Victorin la Centrul Eparhial, iar intre 1979 si 1984 este paroh la Windsor, in Canada. In anul 1984 vine la New York ca paroh al nou-infiintatei biserici “Sfantul Ierarh Nicolae”.
La New York, timp de aproape 20 de ani, parintele a desfasurat o bogatactivitate cultural- misionara in rândul emigrantilor romani adunandu-i pe acestia in jurul Bisericii “Sfantul Nicolae” pe care reuseste sa o sfinteasca pe 9 decembrie 1984, continua sa scrie si sa publice, iar dupa Revolutia din 1989 se implica activ in reconstruirea Bisericii “Sfantul Spiridon Vechi” din Bucuresti, demolata in timpul dictaturii comuniste, si in ajutorarea sinistratilor din Moldova după inundatiile din anul 1994.
În anul 2001 Biserica “Sfântul Nicolae” din New York intra în posesia proprietății
lașate prin testament de Dumitru Minciu, unul dintre fiii duhovnicești ai Părintelui Vasile. În acest loc, la Middletown, cu sprijinul Inaltpreasfintitului Victorin și, după trecerea acestuia la cele veșnice, cu sprijinul Inaltpreasfintitului Nicolae, noul arhiepiscop, înființează Mănăstirea “Sfântul Dimitrie cel Nou din Băsărăbi”, locul unde dorea să-și petreacă ultimii ani ai vieții și să fie înmormântat, dar nu apucă să termine acest proiect, deoarece, din păcate, părintele trece la cele veșnice doar 2 ani mai tărziu,în ziua de 6 ianuarie Boboteaza 2003 și trupul neînsuflețit a fost depus la Biserica „ Sf.Nicolae” unde Sfinția Sa a slujit, căaparoh, cu evlavie și devotament timp de 19 ani.
În ziua de 9 ianuarie 2003 a fost înmormântat la Cimitirul „Saint Michael’s” din
7202 Astoria Blvd., New York. făra a-ș vedea dorință împlinită.
Am aflat cu mare întristare această veste și am urmărit ulterior tot ce s-a publicat în legătură cu activitatea sa.
Noul paroh al Bisericii “Sfântul Nicolae”, protosinghelul Ioan Casian Tunaru, actualmemte Episcop Vicar, continuă lucrările la mănăstire, sprijinit de enoriașii parohiei și de monahii veniți din România pentru a pune bazele vieții monahale de aici. În anul 2011 noua biserica a mânastirii este sfințită, iar doi ani mai tărziu, în 2013, Părintele Vasile Vasilache este adus în locul în care și-a dorit să aștepte a doua venire a Mântuitorului.
Desigur, menirea unui preot este aceea de a fi doctor de suflete așa cum medicul este mai mult doctor al corpului fizic. Dar așa cum oamenii nu sunt egali între ei, nici preoții sau medicii nu sunt la fel de hăruiți, de Dumnezeu, plus că se mai adugă încă un aspect a cel al rezonanței atunci când este vorba de comunicarea interumană. Am ales acest titlu: pretutindeni doctor de suflete, pentru că Părintele – indiferent că s-a aflat în închisoare, la Gherla sau paroh în Canada ori America, a rămas același Mi-am spus acest lucru după ce am citit evocarea personalității sale făcută de Protosinghel Mihai Diaconu Cum l-am
cunoscut pe părintele Vasile Vasilachi. Citez: “În adolescență, prin 1958, cu încă
doi colegi de școală, în preumblările noastre din vară prin munți, am ajuns, în mod neașteptat, într-un loc de o frumusețe rară, la schitul Pocrov. În fața noastră a apărut o poiană parcă fermecată, care avea în mijlocul ei o bisericuță și câteva căsuțe pitorești.Ne-am apropiat cu sfială și-n liniște, de parcă ne temeam să nu tulburăm miracolul primei impresii.
Am trecut printr-o poartă înaltă și o inscripție ne anunța că suntem bineveniți în casa Domnului, iar la fântână o altă inscripție: „Coboară în adâncul sufletului tău
gălețile credinței, pentru a bea și Apa cea Vie”. Pe aleea cu flori, care ne
zâmbeau prietenoase, era scris: „Nu ne rupeți, lăsăți-ne să împodobim grădina
Maicii Domnului”. Toate în jurul nostru, erau însuflețite de o aureolă magică și toate păreau că au un mesaj special pentru noi. Nu mai eram niște turiști indiferenți și vorbăreți,
devenisem sfioși, atenți pe unde călcam, de parcă intrasem într-un altar și mulți ochi ne priveau.
Stăteam pe băncile de la fântână, în starea aceia de uluială, când de noi s-a apropiat un călugăr tânăr și înalt, care ne-a zâmbit cu blândețe: "Bine-ați venit la
noi. Ne-am ridicat: „Sărutmâna, părinte!”
Părintele ne-a tratat că pe niște frați mai mici, pe care-i știa de când lumea și privirea lui și modul cum ne vorbea ne-a încălzit inima și ne-a impresionat. Devenisem niște persoane importante, pentru că simțeam că acest călugăr, prin ce ne spunea, era deasupra profesorilor noștri și în același timp, el putea să fie atât de apropiat de noi. Ne-a hrănit, ne-a arătat camera în care vom dormi. Era o cameră curată cu un ușor miros de busuioc, care avea inscripția: „Fie-vă îngerii aproape” iar pe pereți erau icoane dar și fotografii în care i-am recunoscut pe: Vlahuță, Topârceanu, Hoga și Sadoveanu. Părintele ne-a spus că în această
cameră mai dormiseră și Ionel Teodoreanu, poetul Mihail Codreanu, George Lesnea și mulți alții. Pentru fiecare din aceștia avea câte ceva frumos de spus. După slujba de seară, la care am participat și noi cu evlavie, părintele a venit în camera noastră și ne-a fascinat nu numai cu cunoștințele sale de istorie și literatură, ci mai ales cu modul creștin, nou pentru noi, în a explica trecutul și chiar prezentul țării noastre. Și a doua zi a mai fost o zi de lumină, împreună cu el.
La plecare, ne-a condus în poiană și ne-a făcut cu mâna, până-am intrat în pădure. Deși despărțirea m-a indispus, nici pe departe nu mi-a trecut prin cap că nu-l voi mai vedea pe acel călugăr, despre care aveam să aflu mai târziu, că era preot dr. Vasile Vasilachi. Următoarea vară m-am dus să-l revăd. Simțeam că ammulte să-i spun și el sigur ar fi avut pentru mine cele mai limpezi răspunsuri. Nu l-am mai găsit și nimeni nu voia să-mi spună unde-i. Cu greu, ferit și în șoaptă, un călugăr mi-a spus că-i arestat, pentru că a scris
niște cărți anticomuniste, în care lua atitudine împotriva colectivizării agriculturii. Mi-am adus aminte de vorbele lui, spuse cu un an în urmă: ”Fără proprietate, omul se transformă într-o viețuitoare lipsită de demnitate”.
Și-au trecut mulți, parcă prea mulți ani.
Pocrovul este acum pentru mine o mare decepție și am re-înțeles că ”Omul
sfințește locul”. Căsuța în care am dormit a ars, toate-s neîngrijite. M-am bucurat
totuși să găsesc acolo cărți scrise de el, printre care și ”De la Antim la Pocrov”
și înregistrările necroloagelor la moartea sa. Am realizat ce mare om a fost.
(Mihai Diaconu - Revista Rost, anul VIII, nr. 83-84, pp. 33-34)
Am selectat apoi ceea ce scria Vincențiu Temirov - Mănăstirea “Sfântul Dimitrie cel Nou”, Middletown, S.U.A. după zece ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache,“Amintirea sa a rămas neștearsă în memoria celor ce au avut bucuria de a-l cunoaște. Timp de zece ani, mormântul său din cimitirul St. Michael a fost vizitat de fiii duhovnicești în fiecare săptămână, tot timpul având flori proapete și lumânări aprinse. Numărul mare de credincioși cu ochii în lacrimi care au asistat la slujba de reinhumare dovedește cât de prețuit a fost părintele de fiii săi duhovnicești și cât de puternica este dragostea ce încă i-o poarta. Sâmbăta, 15 iunie 2013, la doi ani de la sfințirea noii biserici a Mănăstirii “Sfântul Dimitrie cel Nou din Băsărăbi” din Middletown, New York, credincioșii ortodocși din Nord-Estul Statelor Unite au avut prilejul să participe la un alt eveniment binecuvântat: sărbatorirea hramului bisericii, Înălțarea Domnului și reînhumarea Arhimandritului Vasile Vasilache. „Părintele Vasile și-a dorit să fie înmormântat în mănăstire pentru că a fost călugar cu vocație, pentru că chiar și la parohie, acolo unde a fost, și la Southbridge, și la Windsor, și la New York, și-a continuat viața monahală. A dorit să nu fie departe de mânastire nici atunci când trupul său va rămâne în pământ iar sufletul va merge la Domnul”.
Volume publicate:
Pentru ca cititorii să-și dea seama de dimensiunile intelectuale și spirituale ale
părintelui
Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache redau mai jos o lista a lucrărilor publicate în
România și în
S.U.A.:
In România
1. LAUDA MOLDOVEI, SFANTA PARASCHEVA
2. PREDICA IN EVUL MEDIU. Teza de Doctorat
3. DUMNEZEU ESTE LUMINA (Predici)
4. IOSIF NANIESCU, STRALUCIT MITROPOLIT AL MOLDOVEI
5. BIBLIA IN ORTODOXIE
6. BUCIUM AL DUMNEZEIESCULUI GRAI (Predici in colaborare)
7. UN BINEFACATOR, ILARION RADU
8. SFANTUL DIMITRIE CEL NOU BASARABOV
9. MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI
10. PE CAILE DOMNULUI, Predici la RADIO
11. PACEA CREȘTINA
12. DUMINICILE PRIMAVERII, Predici la RADIO
13. PARACLISUL, ACATISTUL ȘI VIATA SFANTULUI DIMITRIE CEL NOU
BASARABOV (in colaborare)
14. CERURILE GRAIESC, Predici la RADIO
15. PENTRU CE SUNTEM ORTODOCSI, Editia 1
16. VASIAN DE LA POCROV
17. DOCTORIE SUFLETEASCA PENTRU TOATE DURERILE
18. DE VEZI CA CEL RAU INFLORESTE
19. DE NU TI S-AU IMPLINIT CELE DORITE
20. DE SUFERI VRAJMASIA CUIVA
21. DE INDURI O USOARA SAU GREA PAGUBA
22. DE TE IMBOLNAVESTI
23. DE-TI MOARE CINEVA SCUMP TIE
24. DE IMBATRANESTI
25. MAICA DOMNULUI
26. PROOROCI
27. APOSTOLI
28. EVANGHELISTI
29. SFINTII TREI IERARHI SI SFANTUL NECULAI
30. MARTIRI
31. MUCENITE
32. MARI DUHOVNICI
33. SFINTI FILOSOFI
34. SFINTI IMPARATI
35. SFANTA PARASCHIVA SI SFANTA FILOFTEIA
36. SFANTUL DIMITRIE SI NICODEM CEL SFINTIT
37. MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI –Conferinta tinuta la Ateneul
Roman
38. PRIETENII LUI DUMNEZEU, Predici la RADIO
In Statele Unite ale Americii
1. DE LAANTIM LA POCROV. MARTURII SI MARTURISIRI
2. PENTRU CE SUNTEM ORTODOCSI, Editia 2
3 IN TEMNIȚĂ CU ISUS HRISTOS
INTREITA IUBIRE DE DUMNEZEU, DE BISERICA SI NEAM
BOBALNA SI BOBALNENII
SUB ACOPERAMANTUL VESNICIEI
REINVIERI SPIRITUALE
ANUL 2000 SI NOUL MILENIU
JESUS CHRIST THROUGH THE AGES
WE BELONG TO CHRIST
10. ANOTHER WORLD, MEMORIES FROM COMMUNIST PRISONS
11. SUPREMACY OF GOD
Relatări despre propriile scrieri privind închisoarea: ”Am scris aceste amintiri nu când mă aflam în văpaia suferințelor din închisoare, nici după câțiva ani de la eliberare,ci după douăzeci și cinci de ani, când gândurile mele au fost eliberate de patima sentimentelor. Sunt gânduri curate, care înfățișează suferințele din închisoare în lumina adevărului, și la fel și pe făptuitori în cruda lor comportare. Și așa să ajungă ei înșiși să se condamne pentru cruntele torturi la care: au înrobit pe părinții, pe frații și pe surorile ce aparțineau aceleiași țări Românești; au umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjocorit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea țării generație după generație” Pt Vasile Vasilache
Întâlnirea mea cu Preotul călugăr Arhimandrit Mitrofor Doctor Vasile Vasilache a fost una din acele întâlniri admirabile, pentru care trebuie desigur să te pregătești din punct de vedere sufletesc și teologic. Nu pentru că ai purta un dialog doct despre creștinism de pildă, dar să înțelegi ”a priori, să intri tu, ca mirean în profunzimile ascunse ale chemării celor care de dragul lui Hristos, lasă lumea cu zgomotul și păcatele ei dar și cu bucuria de a avea o familie, copii, responsabilități civice etc.
CONCLUZIE
Părintele Vasile Vasilache a fost un mare pastor, un exemplu de viata duhovniceasc[, de răbdare și credință. Amintirea lui va rămâne mereu vie în sufletele celor care l-au cunoscut, iar pentru cei care nu au avut bucuria de a-l cunoaște personal rămân cărțile pe care părintele le-a scris, cărti pline de invatatură, care dovedesc inalta ținuta morală si cultura deosebită a părintelui.
Repet și eu, îndemnul Inaltpreasfintitul Nicolae la slujba de reîhumare : Să nerugam cu toții pentru odihna lui si pentru iertarea păcatelor, și să-l rugăm să continue să se roage de acolo din ceruri pentru noi, cei care ne străduim să-i continuam misiunea aici pe pământ. Să spunem cu totii: Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească împreună cu cei drepți! ”
Dr Elena Armenescu
Biliografie
Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964),
Editura
Doxologia, Iași, 2017, pp. 156-158)(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu,
(Mihai Diaconu - Revista Rost, anul VIII, nr. 83-84, pp. 33-34)
Protosinghel Mihai Diaconu Cum l-am cunoscut pe părintele Vasile Vasilachi
Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, Vincentiu Temirov
Mânastirea “Sfantul Dimitrie cel Nou”, Middletown, S.U.A.
Rugul Aprins (organizație) - Wikipedia
Basilica.ro https://basilica.ro › parintele-daniil-sandu-tudor-un-pr...
Isihasm și Rugaciune - Studii si exercitii spirituale isihaste ...
https://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-vasile-vasilache-fiul-satului-vutcani
Edituraherald.ro https://www.edituraherald.ro
|
Elena Armenescu 11/1/2023 |
Contact: |
|
|
