Căutând prin bibliotecă - Câteva sfaturi de aur
în cartea sa, Jean Francois Six, carte apărută în Franta în 1962, după toate regulile apostolice, precum se subliniază, si care poartă titlul ,, Viata lui Charles de Foucauld”, autorul, Inalt Prelat, ne dă câteva îndemnuri de viată.
Acel viconte Charles de Foucauld, unul din personajele ilustre care i-a speriat pe cei din jur prin imensitatea bogătiei lui pe care nu reusea să o risipească, din convingeri religioase, a renuntat la tot ce avea si s-a retras pentru o viată de ascet în Sahara, în anul 1886. De acolo, trăind o viată de renuntări si de apostolat, pe care el si-o dorea cât mai apropiată de viata lui Iisus, căutând să imprime în sufletul celor care îl contactau, tot ce putea să le deschidă simtirea si mintea, spre credintă si progres.
Vicontele Charles de Foucault, devenit Fratele Charles, ne-a transmis prin bogata sa corespondentă personală si prin mărturii scrise de biografii săi, sfaturi părintesti demne de urmat pentru împlinirea unei vieti fericite.
Iată câteva din multele sale percepte :
Inconjurati-vă de oameni bravi. Nu păstrati în anturajul vostru oameni de nimica.
Trăieste din putin, fă-te mic. Singur Dumnezeu este mare. Cel care se crede mare, sau care încearcă să fie mare, nu îl cunoaste pe Dumnezeu.
Prima datorie este să îl iubim pe Dumnezeu, din toată inima, mai presus de orice lucru si a doua, să-i iubesti pe toti oamenii ca pe tine însu-ti. Această dragoste de aproapele înseamnă fraternitate, egalitate, libertate (democratia în termenii nostri actuali).
Nu cere si nu accepta cadouri. Cerând cadouri prietenilor, îi împovărezi. Acceptând cadoul devini aservit, si uneori canaliilor.
Plăteste-ti datoriile si nu mai fă altele. Nu împrumuta de la prieteni, pentucă îi împovărezi, fiindu-le greu să te refuze. Nu împrumuta nici de la necunoscuti, fiindcă devii sclavul lor.
Nu fă cadouri si nu oferi ospitalitate, decât aceluia în caz de dificultate de bani, sau datorii. Fii atent să nu-ti ceară ospitalitate canaliile. Uneori cadoul pe care îl faci arată că esti vulnerabil.
Ca sef, diminuează numărul celor asupriti ( pe vremea aceea a sclavilor ). Diminuează numărul bandelor de oameni ne buni de nimica. Aceia doar consumă si te pot umple si de ridicol.
In orice afaceri, cât de grave, când te destăinui, sau ceri un sfat, nu arunca nici măcar o umbră cât de mică, de minciună. Ia-ti un confident de încredere si de calitate, care te poate ajuta printr-un sfat bun.
Să nu minti niciodată. Minciuna contravine celor zece comandamente ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este adevărul.
Umblă cu prieteni de calitate, fiindcă esti judecat după caracterul si apucăturile lor.
Nu lăuda o persoană fătis, aceea putând gândi că ai vreun interes ascuns de faci aceasta, si că inclini să recunosti cât esti de umil fată de ea.
Nu fi încet, lenes, si nu trage de timp.
Mai adaug o cugetare de la mine, Melania, personal, pentru copiii si tineretul pentru care eu scriu.
După literatura engleză de psihopedagogie, de la vârsta de 13 ani un tânăr, în mod automat începe să-si facă autoeducatia, devenind în acelasi timp un individ cu personalitate si responsabil în comportamentul său.
Pedagogii de astăzi afirmă că limita de vârstă pentru discernământ s-a îmbunătătit, în sensul că dezvoltarea psihică este acuma mult influentată de dezvoltarea si progresul tuturor factorilor din infrastructura si suprastructura din jurul nostru, care au determinat o evolutie mai rapidă a individului, nu de la o vârstă de l3 ani, ci diferentiat, de la una mult mai fragedă.
Despre autoeducatie, aceasta spus putin mai detailat, înseamnă că un copil ajuns la vârsta pubertatii, observând felul, uneori defectuos în care a fost educat pànă atunci, să corijeze în comportamentul său acele tare, neajunsuri, defecte, pe care n le observă si care nu-i plac. Iar dacă am fost cu grijă educat, să progresez si de aici încolo, tot mai accentuat, spre o perfectiune prin care să devenin si mai folositor si mai important ca individ.
Cui să devenim noi, cu totii, folositori ? Răspunsul îl stim : Lui Dumnezeu (Puterea universală), societătii, familiei si nouă însi-ne !
Deci, nu văd de ce sunt acuzati si incriminati, intr-una, doar părintii si dascălii.
Asa cum un copil, la pubertate, poate percepe si acumula o multitudine de notiuni, care îl vor forma ca om, el trebuie să învete singur, de la această vârstă, să deosebească binele de rău. Iar dacă, din fericire, i se mai dau sfaturi utile, el nu ar trebui să îsi închidă urechea si nici să riposteze agresiv, verbal sau chiar fizic.
,,Ados”-ul in devenire, trebuie să îsi imprime bine în memorie, că agresiunea verbală si fizică este pedepsită de opinia publică si de lege, în lumea civilizată, lume în care trăim si de care nu ne putem desprinde, doar pentru motivul că o ignorăm, printr-un simplu ,,nu-mi pasă” !
.
Mi-ar face plăcere să îmi răspundeti, mai ales prin exemple de cazuri, si să le dati la lumină pe blog-ul meu. Mel Camelincitant.
.....................
Semnează Melania,
(care recomandă adolescentilor în devenire, să citească mult si să scrie lucruri frumoase pe net)
|
culese de Melania Rusu Caragioiu 10/29/2023 |
Contact: |
|
|
