" Nu este târziu niciodată. Întotdeauna este loc pentru un nou început”.
„Cu toate mizeriile si nedreptătile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.”
Octavian Paler
Dorinta de a trăi se exprimă printr-o rânduială a vietii. Vrem să facem ordine în perioada de timp dăruită, fără a cunoaste si a tine seamă de mărimea ei. Existenta noastră se derulează automat ca un sul de hârtie pe care sunt înscrise zilele cu întâmplările lor, până când ne mai scriind nimic, trebuie să se înteleagă sfârsitul existentei. Surprinzătoare, dar totodată interesantă este bogătia evenimentelor derulate. Vointa de a trăi, puterea de a face fată tuturor greutătilor ivite în drum ne este înscrisă în suflet si ea nu are nevoie de justificare. Întregul univers este vointă; animalele, păsările, vegetatia din jurul nostru dau semne de vointă puternică de a trăi. Spre deosebire de ele însă, omul cu inteligenta sa poate organiza viata, dar si pe a celor din jurul său. Animalele, de exemplu, au fost create de Dumnezeu pentru oameni, de aceea, omul - cununa creatiei lui Dumnezeu - trebuie să aibă grijă de animale si de toată lucrarea încredintată lui de către Dumnezeu: „Si stăpâniti peste pestii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietătile ce se miscă pe pământ si peste tot pământul!” (Fac. 1:28)
Simtirile omului devin atât de înalte, încât ele se transformă uneori în pasiuni care înfrumusetează viata. Omul e cel care, datorită inteligentei sale, gândeste asupra trecutului si asupra viitorului. Omul este singurul animal căruia îi pasă de viata universului în care trăieste. Deci viata ne este o luptă continuă pentru un scop, la unii foarte bine definit, la altii mai putin si la altii neclar. Ambiguitatea, definită ca lipsă de precizie, de claritate, face viata greu de suportat, tulbură gândurile, slăbeste energia si chiar vointa de a trăi. Sigur că în lupta noastră întâlnim si piedici, mizerii, lovituri, răutăti, invidii, dar ele trebuie trecute cu întelepciune, cu vointa si puterea de a trece peste ele si, de a nu devia de la tinta propusă.
Sunt multi indivizi cu poftă de conducere a multimii, ei se angajează în politică si duc o luptă pentru satisfacerea în primul rând a intereselor personale si numai apoi aplecându-se asupra intereselor celor multi, dispretuindu-i chiar uneori, păcălindu-i cu fătărnicia lor, dându-i la o parte pe cei care ar putea să-i suplinească, mult mai competenti fiind în această activitate. Politica, spun unii este o stiintă, o tactică de guvernare a statului. Scriitorul italian Silvio Pellico spunea că politica este o artă care face ca totul să fie posibil: „Toată viata este politică”. O spusese si J. J. Rousseau, înaintea lui, într-un alt mod.
Politica evoluează uneori neasteptat, dar pentru a evita surprinderea, ar trebui concentrată forta inteligentei, ca întelegere si decizie. Politicienii se invidiază, luptă neelegant, scotocesc în trecutul adversarilor fapte reprobabile pe care le afisează publicului cu dezinvoltură, chiar cu lipsă de bun simt, prin intermediul presei – acaparată de unii politicieni -, sau direct în alocutiunile lor. Poetul italian renascentist Francesco Petrarca spunea: „Mai mult decât altii sunt invidiati aceia care se ridică prin singura putere a aripilor lor si se eliberează de cusca în care ceilalti rămân închisi”.
În această perioadă am avut parte de disimulare, minciună. S-au spus si adevăruri, dar s-a mintit si s-a promis mult, toate acestea fiind specifice perioadei preelectorale, dar care ar fi putut fi făcute cu mai putină răutate si perfidie. Ne putem însă apleca asupra judecătii tuturor faptelor, nepermis constiintei noastre de a le sterge cu buretele, odată ce au fost etalate. Cine a avut urechi pentru cele auzite si le-a trecut prin filtrul ratiunii sale, si-a făcut o părere. Cândva scriam: „Cât neastâmpăr au unii oameni/ plănuind întruna reforme,/ care mai de care mai năstrusnică,/ mai machiavelică, mai himerică!/ Câti oameni fără cunostinte temeinice,/ indiferenti fată de esente,/ fără o chemare a destinului,/ având doar un tupeu nemărginit,/ împinsi de megalomanie/ spre a deveni călăuzitori politici, /înainte de a-si face ordine / în propriile lor gânduri!/ Iar noi, înzestrati cu bunul simt/ dăruit de Divinitate,/ putea-vom deosebi adevărul de minciună, / atât de-abil amestecate?”
S-au auzit si se mai aud în continuare atâtea nemultumiri, atâtea suferinte din cauza proastei organizări a vietii societătii, dar dacă se vrea atins scopul bun, dorit, toată suferinta poate fi dată uitării si speranta de bine poate înflori din nou în sufletele oamenilor.
Importantă este corectitudinea judecătii fiecăruia si ea să corespundă judecătii celor multi. Dacă ne trăim vietile conform unor decizii complet autonome si gresite pe care le facem, înseamnă că nu avem nimic în comun cu ceilalti oameni si nu dorim binele societătii în care trăim.
În toată această perioadă au fost exprimate destule idei ale oamenilor cu judecată, destule gesturi de generozitate s-au putut vedea si auzi, s-au destăinuit opinii remarcabile, pentru a ajuta pe cei care nu au putut vedea si auzi adevărul până la această dată, venind astfel în sprijinul cunoasterii si gândirii lor. Un proverb românesc spune: „Cine un clopot numai aude, un sunet numai întelege”.
Si cu cât s-au auzit mai multe voci ale celor bine informati, cu atât s-au putut mai multe învăta, oamenii putând să-si formeze o opinie în final, corespunzătoare adevărului; ei, fac totusi eforturi să înteleagă politica încâlcită si să-si fericească întrucâtva viata. Fiindcă, vai!, pesimistul filosof Schopenhauer scria: „Disproportia dintre efort si recompensă reduce obiectiv vointa de a trăi la o simplă nebunie, subiectiv la un vis”. Poate fi si un vis urât. De aceea, cred că trebuie hotărâtă o opinie dreaptă si actionat la timp în favoarea ei, până nu este prea târziu.
K. Adenauer - cancelarul Germaniei în perioada 1949-1953 – sfătuia să nu spunem niciodată „prea târziu”: „Chiar si în politică nu este târziu niciodată. Întotdeauna este loc pentru un nou început”.
Vavila Popovici
|
Vavila Popovici 10/28/2023 |
Contact: |
|
|
