Obiect în plutire - un volum de poezie de Teo Cabel
Poetul Teo Cabel (Ștefan Teodor Cabel), născut în anul 1967, este buzoian și a scris mai multe volume de versuri: Tablouri fără semnătură (2010), Merg mai departe, Labirintul, Fluture în pustiu, cronici literare și publicistică: Prezențe în Agora literară, Trepte. Este prezent în zece antologii și a publicat în revistele Bucureștiul literar și artistic, Oglinda literară, Argeș, Actualitatea literară ș.a. Este fondatorul cenaclului Ante Portas și al revistei Literadura. Despre scrierile sale s-au exprimat pozitiv Florentin Popescu, Titi Damian, Cezarina Adamescu, Marin Ifrim etc
.
Poezia care dă titlul plachetei este o cugetare asupra efectului activității scriitorului, care se îndoiește de rămânerea în timp, precum Tudor Arghezi se îndoia, într-o poezie, de divinitate. Autorul este conștient atât de efemeritatea scrisului în sine, cât și de eternitatea urmărită de fiecare condeier. Omul care stă în spatele scrisului trăiește o viață scurtă și limitată: „Drumul meu o foaie de hârtie/ De la... până la.../ cu semnătură.” A fi sau a nu fi, dictonul preluat de la William Shakespeare, este exprimat succint: „ exist/ exist?”. Poezia, căci la ea se referă de fapt autorul, nu este decât o succesiune de mici elemente, trecătoare: „O stare de picătură azi/ Una de... fulg mâine”, iar rezultatul lucrării scriitoricești este iarăși, imposibil de cuantificat: „Un gând/ O tăcere risipită în ascultare”. Cu alte cuvinte, domină nesiguranța celui care încearcă să se facă auzit, aici fiind sugerată receptarea publicului față de opera artistică.
Foarte frumoase imagini poetice, însoțite de meditații, subliniind idei considerate altunde inefabile, se află în alte piese ale acestei plachete literare de nici șaizeci de pagini: singurătatea este un personaj feminin, care pândește de după pomii din livada lui Cehov, figură căreia „îi flutura poala rochiei/ îi foșneau mânecile largi („Livada”), ziua de azi aleargă după mâine și „se ascunde ca apa în crăpături” („Numai iubirea usucă plânsul”), „visele sunt ca dinții aruncați la cioară/ pe casă” („La colțul străzii”). Femeia este o prezență permanentă și apare fie la telefon, fie în vis, fie în realitatea imediată, astfel „Printre cărți” descrie o femeie care vinde cărți într-o librărie.
Nu numai femeia iubită și femeia în general apar în aceste versuri, ci și bunica, evocându-i pe cei dispăruți, tatăl și alte rude.
Poetul rememorează timpul întunecat, când a obține o jumătate de kilogram de portocale „să ajungă la toată lumea” părea un moment norocos, o mare realizare și fericire
(„ ne împărțeai portocale/ desfăcându-le ca pe un nufăr”), în poezia „Albumul cu fotografii”.
Dimineața, moment important al zilei pentru cei care pleacă la lucru cu autobuzele, este înfățișată ca un personaj atotstăpânitor, în care „vara este uimitoare/ uită să își pună hainele pe ea” („Pe la 4,45”), iar în altă poezie este înfățișat târgul, plin de ispite, samsari, chilipirgii și reclame sau oferte înșelătoare („Dimineața la târg”).
Sunt poezii în care apare exprimată opinia despre condiția poetului și a creației artistice, uneori mai direct, alteori tangențial: „nu știu să citesc nemurirea/ caut izvorul/ orbul din mine// stau pe grămada de gunoi a vieții/ îmi fuge gândul la poem/ cuvântul de început/ nu l-am cunoscut” („Ce să fac cu nemurirea”), sau „simți/ alegi cuvântul/ sau te alege el/ (nu te crede așa mare demiurg)” („Biografia alegerii”), sau „poezia nu are coadă/ nici topor/ devine stare fibroasă/ cu multe inele” (În oraș”).
Și în altă poezie este prezent motivul plutirii, al obiectelor din mecanica plutirii, care „pulsează în pieptul tău”, până „când înaltul se suprapune cu cerul/ în tine izbucnește muzica// obiectul este o ființă/ ar vrea să fie pasăre/ pasărea s-ar face om?” („Te uiți în sus”).
Negreșit, poetul Teo Cabel este dăruit cu harul creației literare, universul său îmbrățișând multiple aspecte ale vieții reale, plină de satisfacții și, în egală măsură, de nereușite, și exprimând extazul, uimirea sau simpla observație în legătură cu fenomenul creației literare.
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 10/25/2023 |
Contact: |
|
|
