“În fata lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul”, roman de Al. Florin Tene
„Mă misc între Dumnezeu si neamul din care fac parte. În afară de acesti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer si pământ”, asa definea Petre Tutea potentialul său de rezistentă în fata unui sistem totalitar, ideea de căutare în timp.
Privit cu un ochi cuprinzător, romanul “În fata lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul”, scris de remarcabilul si prolificul scriitor Al. Florin Tene, descoperim o figură emblematică a intelectualitătii românesti, un model de comportament moral, un simbol al revoltei împotriva absurdului.
Volumul a văzut lumina tiparului la Editura Napoca Star, din Cluj-Napoca, 2023. Prin amploarea viziunii, Al. Florin Tene scrie viata filosofului Petre Tutea între realitate si poveste, găsind în personajul său câteva puteri ascunse, în spetă, nădejdea într-un Dumnezeu atotputernic, care pare să-i fi vindecat rănile cauzate de barbaria puternicilor zilei.
Compozitional, romanul este structurat în douăsprezece capitole, unsprezece dintre ele având ca titlu o judecată de valoare a filosofului, iar ultimul capitol intitulat ”Din documentele Securitătii publicate în MĂRTURISITORII”, unde cititorul are prilejul să citească note informative despre marele filosof. Urmează o interesantă anexă, constituită din “Scrisoarea lui Petre Tutea către prietenul său, Emil Cioran, o documentată prefată semnată de poetul si jurnalistul Ionut Tene, o cuprinzătoare postfată care poartă semnătura scriitoarei si jurnalistei Liliana Moldovan.”
Titlul volumului sugerează conceptia înrădăcinată în popor că în fata lui Dumnezeu toti suntem egali. “În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumnezeu nu lucrează cu genii, ci cu oameni”
Avântul intelectualului, frânat de mentalitatea unui sistem social anost si corupt, conturează tema romanului. Pe parcursul celor douăsprezece capitole, este înfătisat spiritul scânteietor al lui Petre Tutea, scriitorul îl singularizează într-o atmosferă ostilă, desi tânărul intelectual se afla într-o permanentă competitie cu sine. Viata filosofului este prezentată cronologic: nasterea, maturitatea, anii de formare intelectuală, detentia, evenimentele importante care-l marchează si clipele din urmă. Indiferent de timp si evenimente, există o armătură a gândurilor la Petre Tutea, nu putem vorbi de o anume discontinuitate în firea sa. Îl putem suspecta de “lăcomia” pentru libertate si setea de cultură.
Scriitorul Al. Florin Tene îl plasează pe Tutea în diferite ipostaze, pentru ca lectorul să descopere gândirea si extraordinara logică a filosofului, un intelectual care cântăreste în idei totalitatea lumii, care transmite prin ironia vorbelor lipsa de verticalitate a semenilor, lipsa de reactie a celor care trăiesc supusi unui regim totalitar si las: “Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temnită pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost în stare”
În paginile romanului îl descoperim pe detinutul Petre Tutea, supranumit ”Socrate al României”, care cunoaste regimul aspru al închisorilor Jilava, Ocnele Mari, Aiud si rămâne uimit de josniciile semenilor, convins că valorile trăiesc la infinit. Îsi dă seama că ritmurile vietii sunt diferite, curajul de a spune lucrurilor pe nume si spontaneitatea nu-l părăsesc nicio clipă, contextele de viată si firea nepotolită îl determină să fie mereu în căutarea adevărului, este dornic de ordine si disciplină, dar, în acelasi timp, întelege că izolarea valorilor unei societăti este o practică de a reduce cărturarul la tăcere, că societatea comunistă a purtat iremediabil un blestem, ura împotriva intelectualului. Când generalii cu patru clase erau în arena luptelor, când vietile erau distruse după anumite tipare, ironia devenea un instrument de apărare, chiar dacă intelectualul stia riscul la care se expune.
Stilul romanului este adaptat continutului, tălmăcind viata lui Petre Tutea, în vâltoarea evenimentelor trăite, Al. Florin Tene exprimă propriile instante sufletesti, suferind alături de personajul său: “Tutea a fost eliberat din închisoare în luna mai, 1964, cu sănătatea subrezită. Decretul 411 / 1964 i-a adus libertatea. Când a iesit pe poarta penitenciarului din Aiud, s-a închinat. Avea 62 de ani. Iar în gara Aiud, după ce a plecat trenul, aflându-se la fereastră, si-a zis: Libertatea omului este partea divină din el ”.
Este eliberat, îsi recapătă stăpânirea de sine, va lua hotărâri întelepte. Capătul drumului nu se zăreste încă, perioada detentiei îi adâncise sensurile profunde ale existentei. Logica si subtilitatea ideilor sunt două lucruri admirabile la Petre Tutea, care începe să fie cunoscut după 1989, datorită ziaristilor cărora le răspunde cu franchete : « Dar uite ce vreau să vă spun eu si vă rog să o luati ca atare, nu-mi pot face biografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N-am nimic comun cu mine în trecut. Stiti când începe viata mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră »
Petre Tutea ne surprinde din nou. « Definitia mea este : Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă »
Particularitătile lexicului surprind prin elementele de limbă populară, arhaisme, termeni regionali, termeni din lexicul maghiar, care contribuie substantial la ineditul mărturisirilor si la redarea culorii locale.
*
Meritul scriitorului Al. Florin Tene este aducerea în prim-plan a sfintilor din temnitele comuniste, fiecare filă îl înduiosează pe cititor, figura lui Petre Tutea căpătând noi dimensiuni. Prin el se proiectează, până la urmă, profilul spiritual al poporului român.
Un citat al lui Horatiu este un prilej de adâncă meditatie : « Cel mai înalt pin este adesea cutremurat de vânturi. Cele mai înalte turnuri se prăbusesc cel mai dramatic. Iar fulgerul loveste, de multe ori, cel mai înalt munte »
|
o cronică de Adriana Răducan 10/22/2023 |
Contact: |
|
|
