Sublinieri -Plecarea unui prieten
Moldoveanul molcom totgeauna zâmbitor și ospitaler, prietenul de mulți ani de hălăduire canadiană, profesirul Constantin (Costică) Tatu a plecat defivitiv revendicându-și dreptul de a pleca așa cum a trăit: discret, fără paradă (chiar a suferinței), demn și poate acceptând în liniște detașarea aceasta solitară...
Cine știe!
Ce știm, este că n-a fost singur și indiferent cât de greu se acceptă suferința celuilalt, Vasilica, soția și cei doi copii, Elena și Alex i-au fost alături zi și noapte...
Ce nu știm este intensitatea durerii pe care o vor purta cu ei vreme îndelungată.
N-a fost prea bătrân Costica, nu tocmai tânăr de asemenea - s-a născut la 1 februarie 1943 și s-a stins la 4 octombroe 2023 – si, ca noi toți cei veniți (târziu?!) în Canada, a intrat în ritmurile unei lumi despre care știa cate ceva, sigur insuficient – cărțile ajută dar informația este numai o superficială observație a realului – pregătit moral și poate chiar practic să recompună o existență cât de cât echilibrată, normală... Cât de ușor ori cât de greu “s-au pus pe picioare” numai el și Vasilica știu, dar responsabili fiimnd s-au înhămat la treabă, au reînvățat, s-au reeducat și au crescut copiii cu demnitatea oamenilor care stiu către ce să-i îndemne - bun sau rău – fiecare pas fiind o deschdere peste pragul căreia viața se dezvăluie cu sau fără posibilități.
Cum să vorbim despre un prieten care a plecat în lumea de Sus nu prea știm și atunci o privire aruncată în urmă poate dezvălui cateceva nu numai demn de a fi transmis, dar și necesar ca să subliiniem o viață care s-a scurs alăruri, plină, fructuoasa și mai ales grozav de vie.
Cel care ni l-a adus aproape pe Costică a fost Nicăpetre de care îi lega o prietenie veche, profesională cumva, pentru că albsolvent al Consrvatorului și activist cultural fiind Costică nu putea să nu-l întâlnească pe sculptor...în rest “is history” cum zice englezul.
Că a devenit normală asocierea celor preocupați de artă, de cultură și, de ce să nu zic, de reeditare a spiritului românesc chiar aici peste “pond” la cei vreo 7ooo de km. de casă e firesc; un grup – Observatorul - o echipă entuziastă, condeie și voci care vor să spună ceva,, dezbateri însuflețite și manifestări publice compune o grupare la care fiecare contribuie cu sau fără dificultățile vârstei și în care Costică Tatu se înscrie cu acel calm și subtil humor moldovenesc în care își ascunde, de fapt, sensibilitatea, talentul și inteligența pe care moldovenii, mai ales, și-o revendică voalat
Nu-mi este deloc ușor să scriu despre un prieten care nu va mai fi, poate și pentru că mă tem să nu adaug o fărâmă în plus la durerea profundă a familiei, poate și pentru că indiferent cât ai încerca să reeditezi momente de viață e așa de dificil că poate deveni obcolete...
M-am încumetat totuși...
Drum bun Costică, Dumnezeu să te odihnească în pace!
|
Maria Cecilia Nicu 10/18/2023 |
Contact: |
|
|
