Războiul dintre Israel și Hamas
• O pagina din istoria suferinței: “Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face mie omul?” (Epistolă către Evrei, 13:6)
Războiului dintre statul Israel și Hamas este un nou episod tragic din istoria poporului ales. Chiar dacă evreii ar fi primit Pământul Făgăduinței prin decret divin, vocea Celui de Sus a fost mereu ignorată de toți cei de jos. În toată istoria lor, evreii au plătit cu sacrificii imense dreptul la existența statală, iar acest drept le-a fost mereu negat și contestat.
Atacul devastator executat de Hamas în sudul Israelului pe 7 octombrie, și uciderea sutelor de civili neinarmati, este o nouă pagină dintr-un manual al suferinței, pe care evreii l-au scris cu sângele lor timp de milenii. Pe cât de tragic însă, a devenit aproape un fapt cotidian, sinonim cu istoria lor.
Pur și simplu, toate agențiile de știri ale lumii care au relatat despre tragedie au subliniat doar că atacul a surprins prin metodă folosită de Hamas, și nu faptul că atacul în sine ar fi fost o surpriză. Prin urmare, ori de câte ori evreii sunt casapiti, nimeni nu se mai miră. Banalitatea răului* este perenă.
Istoria are obiceiul de a se repeta. Analiștii politici și militari au comparat acest atac cu razboiul de Yom Kippur, când Egiptul și Siria și-au unit urile acum 50 de ani și au atacat Israelul. Atunci Israelul a învins forțele atacatoare.
Lecția de istorie pe care ar fi învățat-o, atât evreii și cât și arabii, a eșuat pe 7 octombrie. Timp de 50 de ani, a plutit prin spațiile politice și diplomatice o teorie potrivit cărei, Yom Kippur ar fi demonstrat că Hamas (și alte organizații teroriste) nu va riscă un război pe care nu îl poate câștigă, că gardul de fier masiv de la frontieră e de nepătruns, precum și faptul că Istraelui poate dormi liniștit câtă vreme va da stimulente economice palestinienilor. Toate acestea au eșuat pe 7 octombrie. Iar istoria ultimei sute de ani este plină de lecții eșuate.
Criticii guvernului Netanyahu, un lider controversat, au fost primii care acuză tragedia din 7 octombrie că fiind o eroare guvernamentală de neiertat. În ultimii ani, guvernul a gestionat idea că Hamasul se va abține de la un atac împortiva Israelului. Hamas însă a atins un punct de explozie și planul lor probabil a mers pe idea de a lua sute de ostatici, știind fiind că Istraelul tratează problema ostaticilor foarte serios. Hamas a luat sute de ostatici, practică obișnuită de ei.
Ceea ce a depășit însă imaginabilul este uciderea zecilor de familii, peste 40 de copii decapitați, familii întregi masacrate. Civili de pe linia de granița au fost practic lăsați fără apărare în față hoardelor Hamas. Atât suporterii, cât și inamicii, lui Hetanyahu sunt martorii unei strategii de guvern extrem de păguboase în ceea ce privește Gaza. De fapt, nici măcă nu e vorba de o strategie, ci de absența ei. Analiștii politici din Israel au comparat Yom Kippur (1973) și Invazia Hamas (2023) concluzionind că pregătirea statului pentru apărare a fost complet inadecvată în 2023. Ca urmare, intrarea trupelor istraeliene în Gaza in aceste zile, fapt fără precedent, va deschide drumul spre o nouă abordare și relație cu palenstinienii, și lumea arabă. Viitorul însă este incert despre natură acestei relații. În 2023, Israelul lupta pentru existența, nu pentru pace.
De aici și răspunsul militar actual. Pacea iluzorie a fost pierduta.
În ultimul secol, lupta pentru existența a evreilor a fost marcată de conflictul dintre palestinieni și evrei. Încă din vremea protecotratului brianic, arabii au atacat deschis și au masacrat evrei. Între 1920 și 1929, conducătorul palestinian Haj Almin Al-Husseini a orchestrat masacre improtriva evreilor în Ierusalim, Safed, Jaffa.
Au fost consemnate zeci de cazuri de mutilări, decapitări și viol. Același lider, a condus revole arabe între 1936 și 1939. După 1948, fondarea statului Israel a accelerat și agravat confictul. În toate existența statală, Israelul a suferit masacre, atacuri teroriste, raiduri Fedayeen și Fatah, războiul de șase zile în 1967, atacul la olimpiada din 1972 în Munchen, războiul de Yom Kippur în 1973, două Intifade, războiul din golf si Liban, și o lista lungă de atacuri teroriste mai peste tot în Israel.
Războiul dintre arabi și palestinieni este crunt și tragic. Un nou val de refugiați palestinieni se va extinde în aceste zile, și numărul de morți va crește. Nici o posibila solutie nu a mers pana acum. Hamas si aliatii lor au refuzat idea unui compromis politic, doua state, un plan de convetuire, orice solutie international. Viitorul este incert și lugubru.
*banalitatea răului – concept lansat the Hannah Arendt prin care a descris răul totalitar.
Luiza Mureseanu, Toronto, 2023
|
Luiza Mureseanu, Toronto 10/15/2023 |
Contact: |
|
|
