O vizită la Galeria de Artă Ontario ( A G O ) din Toronto
Situată în Toronto, Galeria de Artă din Ontario este unul dintre cele mai mari muzee de artă din America de Nord, atrăgând aproximativ un milion de vizitatori anual. Colecția AGO de peste 120.000 de opere de artă variază de la artă contemporană de ultimă oră la lucrări semnificative ale artiștilor indigeni și canadieni până la capodopere europene. AGO prezintă expoziții și programe ample, inclusiv expoziții personale și achiziții ale artiștilor diverși și subreprezentați din întreaga lume. AGO se angajează să fie primitor și accesibil: intrarea este gratuită pentru oricine sub 25 de ani și oricine poate achiziționa un permis anual pentru 35 dolari.
În 2022, AGO a început faza de proiectare a unei extinderi menită să crească spațiul de expunere pentru colecția modernă și contemporană în creștere a muzeului. Construcția va începe în 2024, și va fi finanțată parțial de Ministerul Turismului, Culturii și Sportului din Ontario. Sprijin operațional suplimentar este primit de la orașul Toronto, Consiliul Canadei pentru Arte și contribuții generoase din partea membrilor AGO, donatorilor și partenerilor din sectorul privat.
Experiențele puternice prind contur atunci când arta se întâlnește cu arhitectura.
Proiectată de arhitectul de renume mondial născut în Toronto, Frank Gehry, Galeria de Artă din Ontario este prima clădire a lui Gehry din Canada și marchează legătura între artă și arhitectură. Semnele distinctive ale designului său, includ scări sculpturale dramatice, folosirea materialului ”cald” – lemn de brad Douglas și utilizarea pe scară largă a sticlei care inundă galeriile cu lumină naturală. AGO este printre cele mai distinse muzee de artă din America de Nord.
De la lucrările remarcabile prezentate în Colecția Thomson până la lucrările oferite în colecțiile canadiene, europene și contemporane, există ceva pentru toată lumea la AGO.
Galleria Italia care se află spre strada Dandas, este un pasaj luminous confecționat din sticlă, oțel și lemn și funcționează și ca o sală de vizionare la al doilea nivel al clădirii. Galeria a fost numită ”Italia”, în semn de recunoaștere a contribuției de 13 milioane de dolari a 26 de familii italo-canadiene din Toronto, un consorțiu de finanțare condus de Tony Gagliano, fost președinte al Consiliului de Administrație al muzeului.
Ambele capete ale copertinei din sticlă și lemn se extind, trec prin clădire formând „lacrimi”, ca și cum fațada clădirii ar fi parte separată de clădire. Galleria Italia, lungă de 200m (660 ft), este construită din lemn stratificat lipit și spațiu de galerie din sticlă care se află în vârful pasarelei de pe strada Dundas. Aproximativ 1.800 de piese de lemn stratificat lipite au fost folosite pe fațada Galleriei Italia și 2.500 de conectori din lemn.
Cheresteaua stratificată încleiată reprezintă o parte semnificativă a galeriei.
Galeria este compusă din două ”layers”, cel interior format din 47 arcade radiale verticale, distanța dintre ele crescând pe măsură ce se apropie de intrarea principală. Radialii oferă suport lateral împotriva vântului pentru rândul (layer) exterior, o grilă de montanti din lemn laminat lipit, care transferă greutatea la planșeu. Ambele sunt așezate pe un cadru de oțel, care susține galeria. Grila montantului în sine este așezată pe rulmenți care permit peretelui cortină să se adapteze la schimbările de temperatură fără a compromite integritatea lemnului. În majoritate lemnul este de brad Douglas, furnizat de un producător din Penticton, Columbia Britanică. Fiecare bucată de lemn este unică, având în vedere că designul galeriei prezinta înclinări care cresc în lățime treptat și ale căror curburi se schimbă pe toată lungimea.
Galeria folosește 128 de grinzi orizontale din oțel pentru a preveni contorsionarea radialelor. Având în vedere că muzeul este menținut în mod obișnuit la 50% umiditate relativă, oțelul folosit pentru a susține cheresteaua laminată lipită a fost galvanizat pentru a preveni coroziunea.
Mi-am amintit din vizitele mele trecute la AGO; o expoziție foarte interesantă a fost cea a lui Benjamin Cheverton (expo 2015-2018). Am cătat-o dar nu mai era; se pare însă că poate fi vizitată, desigur într-o formă mai restrânsă, în arhiva muzeului.
Benjamin Cheverton (britanic, 1794–1876) a fost un om cu multe talente: a excelat în invenție, știință și măiestrie.
În anii 1820, el a perfecționat o mașină de copiat sculptură care precede imprimantele 3-D moderne cu peste 150 de ani. Cheverton și-a demonstrat mașina reducătoare la Marea Expoziție din 1851 și a câștigat o medalie de aur pentru copia lui Tezeu din colecția Elgin din British Museum.
Mașina de reducere a oferit mijloace tehnice și a permis ca sculpturile să fie reproduse la scară mică pentru confecționarea obiectelor din ceramică, alabastru sau fildeș.
Printre busturile-miniaturi de Benjamin Cheverton, menționăm pe cel al lui Isaac Newton, o versiune redusă a unuia dintre numeroasele busturi în mărime naturală realizate de Louis-François Roubilliac. Pe spatele statuietei este următoarea inscripție: „Roubiliac fect Cheverton sc”. Data realizarii: 1830.
Tot dintre expozițiile ce mi-au marcat memoria, este și cea referitoare la mediul ambient și felul cum omul schimbă peisajul și nu totdeauna în mai bine.
Jennifer Baichwal, Nicholas de Pencier și Edward Burtynsky (2018) ne spun, mai bine zis ne arată, prin tablourile lor fotografice la scară natural că:
Am ajuns la un moment fără precedent în istoria planetei. Oamenii afectează acum Pământul și procesele sale mai mult decât toate celelalte forțe naturale combinate.
Anthropocene: The Human Epoch este o explorare a semnăturii umane complexe și de neșters de pe Pământ.
Al treilea dintr-o trilogie de filme, inclusiv Manufactured Landscapes (2006) și Watermark (2013), filmul surprinde cele mai spectaculoase dovezi ale influenței umane, invitându-ne să reflectăm asupra urmărilor ce le pot avea aceste transformări profunde. Această expoziție a fost prezentă în Italia, Suedia, Olanda, Argentina, iar din august o găsim în Taiwan.
Ce expoziții se pot vizita: To look without fear, Futurescape, Pictura impresionistă peste Atlantic, Școala Algonquină, Cities in Flux, Colecția Europeană, Colecția Africană precum și cea de artă indiană locală și australiană.
Wolfgang Tillmans: To look without fear
O retrospectivă majoră a artistului Wolfgang Tillmans, prezentată pentru prima dată în Canada, s-a deschis în primăvara trecută. Fotografiile lui Tillmans variază de la observații intime la comentarii incisive asupra formei lumii noastre de astăzi. Expoziția prezintă imagini ale vieții de noapte, portrete sensibile, studii arhitecturale, documente ale mișcărilor sociale, naturi moarte, fenomene astronomice și abstracții fără cameră. Expoziția va dezvălui întreaga amploare a producției creative a lui Tillmans până în prezent, cu fotografii, proiecții video, instalații de sunet și proiectul său în curs de desfășurare la Truth Study Center (Centrul de Studiu al Adevărului).
Moon in Earthlight (2021) este primul album de lungă durată al artistului Wolfgang Tillmans. Compus din înregistrări realizate în ultimii patru ani – și produse în principal în timpul pandemiei de COVID-19 – încorporează cuvinte vorbite, sunet ambiental și ritmuri electronice pulsatorii, printre alte elemente sonore.
Născut în 1968 în Remscheid, Germania, Wolfgang Tillmans a studiat la Bournemouth, Anglia, între 1990 și 1992. Încercând să găsească modalități de a realiza noi imagini în lumea noastră saturată de imagini, Tillmans a integrat numeroase genuri, tehnici și strategii de prezentare ale fotografiei.
Tillmans a fost primul fotograf și primul artist non-britanic care a primit Turner Prize în 2000, un premiu acordat anual de Tate, galleria de artă din Londra. În ultimii ani, Tillmans a fost direct implicat în activismul politic. El a creat afișe pentru campania anti-Brexit din Marea Britanie și afișe de răspuns la populismul de dreapta din Germania.
”Fragile”, o expoziție individuală de turneu majoră a operei artistului, a fost deschisă la Musée d'Art Contemporain et Multimédias din Kinshasa (2018) și în Lagos (2022).
În Community Gallery găsim expoziția: Futurescape
Întrebările ce și le pune și implicit ni le pune nouă expoziția, sunt:
Cum va arăta lumea în 50 de ani? Dar în 100?
Apoi ne invită să visăm peisajul viitor ”Dream up your futurescape!”
Inspirați de culorile lui Tom Thomson The West Wind, să creăm împreună un peisaj futurist. Fii creativ cu materialele furnizate pentru a construi lumea din jurul nostru, visând la arhitectură plină de speranță, faună sălbatică fantastică și spațiu verde luxuriant.
Galeria Comunitară din Centrul de Învățare Weston este un spațiu de proiectare care oferă o platformă pentru vizitatorii de toate vârstele și abilitățile, de a interpreta opere de artă văzute în galerii.
Axată în mod special pe procesele de realizare a artei și pe acele idei care alimentează practica artistică contemporană, galeria încearcă să depășească limitele de reprezentare tradiționale în instituțiile formale, prin căutarea a căi evolutive pentru posibilitățile de realizare ale artei.
Biblioteca și arhivele EP Taylor este un centru canadian de vârf pentru cercetare în artă.
Biblioteca AGO este acum deschisă publicului miercuri, joi și vineri de la 13:00 la 17:00. Accesul la cărți rare, arhive și colecții speciale este încă pe bază de programare. Prin programele publice, vizitatorii se pot implica cu colecțiile și personalul specializat al galeriei de artă. Biblioteca și Arhivele sunt deschise gratuit pentru public.
Pictura impresionistă peste Atlantic este expoziția ce m-a atras și pentru care am călătorit până în down-town.
Călătoriile cu ajutorul aburului au transformat modul în care artiștii s-au deplasat prin lumea din jurul lor și au interacționat cu aceasta – fie dincolo de ocean, fie în mediul rural. Având un acces mai mare la călătoriile transatlantice începând cu anii 1870, artiștii canadieni au avut adesea ocazia de a studia și de a lucra în Europa.
În toată Europa, călătoriile la prețuri accesibile cu trenul cu locomotive cu abur au permis artiștilor să exploreze peisaje dincolo de centrul orașului. Cele 20 de picturi din această galerie oglindesc impactul pe care călătoriile l-au avut asupra artiștilor din Franța, Anglia și Canada, declanșând și răspândind stilul de pictură numit azi impresionism.
O expoziție cu acelaș nume a a avut loc cu ani în urmă, cu ocazia schimburilor culturale între AGO și muzeul Quai dʼOrsay din Paris.
Cunoscut uneori și sub numele de Școala Algonquină, Grupul celor șapte a fost un grup de pictori de peisaj canadian din 1920 până în 1933, format inițial din Franklin Carmichael (1890–1945), Lawren Harris (1885–1970), AY Jackson (1882–1974) , Frank Johnston (1888–1949), Arthur Lismer (1885–1969), JEH MacDonald (1873–1932) și Frederick Varley (1881–1969). AJ Casson (1898–1992) a fost invitat să se alăture în 1926, Edwin Holgate (1892–1977) a devenit membru în 1930, iar LeMoine FitzGerald (1890–1956) s-a alăturat în 1932.
Doi artiști asociați în mod obișnuit cu grupul sunt Tom Thomson (1877–1917) și Emily Carr (1871–1945).
Grupul este cel mai bine cunoscut pentru picturile inspirate de peisajul canadian și a inițiat prima mișcare de artă națională majoră din Canada. La începutul anilor 1930, arta Grupului era populară în întreaga lume.
Referitor la arta celor șapte, Lawren Harris a spus:
”No man can roam or inhabit the Canadian North without it affecting him, and the artist, because of his constant habit of awareness and his discipline in expression, is perhaps more understanding of its moods and spirit than others are”.
Grupul avea ca scop schimbarea gustului și a valorilor canadiene prin distribuirea de picturi, publicații de articole și încurajarea colecționarilor de artă canadiană.
Cities in Flux este o altă expoziție pe care am apreciat-o în vizita mea la AGO. Constitue o explorare amplă a orașului, povestită printr-o selecție de 100 de fotografii din Colecția AGO. Evidențiind diferitele realități economice, politice și culturale care stau la baza experienței urbane, expoziția prezintă fotografii, cărți poștale și albume - multe expuse pentru prima dată - realizate din 1850 încoace. Berenice Abbott, Bhupendra Karia, Paul Kodjo, Diane Liverpool, Danny Lyon și Gillian Wearing se numără printre cei peste 45 de artiști incluși în expoziție.
Străbătând globul de la Chicago la Tokyo, poposind în Praga și Mumbai, cu o escală la Toronto, expoziția este curatoriată de Marina Dumont-Gauthier.
Colecția AGO de aproape 95.000 de lucrări variază de la artă contemporană de ultimă oră, cum ar fi Untilled (Liegender Frauenakt) de Pierre Huyghe, până la capodopere europene precum Masacrul inocenților de Peter Paul Rubens; de la vasta colecție a Grupului celor șapte până la lucrări ale artiștilor indigeni canadieni consacrați; de la o colecție de fotografii care urmărește impactul cu mediul, lucrări ale unor artiști precum Garry Winogrand și Diane Arbus până la colecții de miniaturi gotice și artă din Africa de Vest și Centrală.
Colectia europeana
În 2002, darul generos al lui Ken Thomson de 2.000 de lucrări remarcabile de artă canadiană și europeană a inspirat Transformation AGO, o expansiune arhitecturală inovatoare a muzeului, realizată de arhitectul Frank Gehry (terminată în 2008). Printre punctele de atracție se numără scara în spirală și Galleria Italia, o vitrină strălucitoare de lemn și sticlă care se întinde pe lungimea unui întreg bloc (am prezentat-o mai sus).
Fondatori. Muzeul a fost fondat în 1900 ca Muzeul de Artă din Toronto de un grup de cetățeni privați și membri ai Societății de Arte din Toronto. Printre fondatori se numără George A. Cox, Lady Eaton, Sir Joseph W. Flavelle, JWI (Just World International).
Donatori de colectii.
Donația lui Thompson include o colecție de 130 de modele de nave, în majoritate britanice, din sec XVII până în sec. XX. Punctul culminant al Colecției Thomson de Artă Europeană este capodopera din sec. XVII a lui Peter Paul Rubens Masacrul inocenților .
Aceasta este cea mai valoroasă donație făcută vreodată unei instituții culturale canadiane.
Colecția cuprinde lucrări semnate ale artiștilor canadieni din sec XIX până la mijlocul sec XX, cu aproximativ 300 de lucrări din Grupul celor șapte și Tom Thomson; 145 de picturi remarcabile ale artistului din sec XIX Cornelius Krieghoff și 100 de lucrări ale lui David Milne, precum și picturi ale lui Paul Kane, Paul-Emile Borduas și William Kurelek.
Colecția de artă europeană Thomson cuprinde peste 900 de obiecte, inclusiv legendarul Malmesbury châsse din sec XII, o selecție extraordinară de fildeșuri medievale și un grup distins de miniaturi-portrete datând din 1550 până în 1850.
Colectia de fildeșuri. Sculptura este un punct forte al Colecției Ken Thomson de Artă Europeană reprezentând cea mai bogată grupare de sculpturi la scară mică din America de Nord. Cuprinzând o colecție remarcabilă de lucrări din fildeș realizate în Franța între 1200 și 1400, aceste piese oferă o privire asupra comunităților artistice medievale și a metodelor de producție.
Colecția africană a muzeului include 95 de lucrări de artă, expuse în permanență la etajul doi al muzeului, în majoritate dăruite muzeului de către Murray Frum, primele piese fiind donate muzeului în 1972.
Muzeul are și o serie de manuscrise și opere de artă creștine etiopiene, lucrări ce fac parte din colecția Thomson.
În 2002, muzeul a primit în dar 1.000 de lucrări ale artiștilor aborigeni din Australia și din strâmtoarea Torres.
Sunt multe alte lucruri de vazut în acest muzeu de artă, dar desigur rămân să fie vizitate altă dată. Nu pot încheia fără a aminti câțiva nume ale generoșilor donatori și filantropi ce au contribuit și continuă să doneze muzeului opere de artă de care ne putem bucura și noi, oricând.
Donații făcute de Ash K. Prakash, director al Fundației Galerii Naționale și președinte al Fundației A.K. Prakash.
In 2015, colecționarul de artă Ash K. Prakash a donat 50 de lucrări de pictorul canadian James Wilson Morrice (1865-1924) Galeriei Naționale a Canadei, valoarea lor ridicându-se la 20 milioane de dolari la acel timp. "The Ferry, Quebec," painted in 1907, face parte din acest frup.
“It was a painful decision,” he says. “I had fallen in love, essentially, with a great Canadian artist, and I spent a lifetime following him, but I felt those collections belong to the next generation.”
Ash K. Prakash, care a functionat ca un consilier pentru unii dintre colecționarii preeminenți ai Canadei, și-a construit cu migală propria colecție, piesă cu piesă. Născut în India și educat în SUA, a intrat în serviciul civil canadian în anii 1960. O călătorie la Paris pentru o postare UNESCO, i-a trezit interesul pentru colecția de artă serioasă.
„Nu trebuie să fii Rockefeller pentru a face aceste lucruri”, spune el.
„Am venit în această țară fără nimic în urmă cu 50 de ani, iar astăzi există o galerie care poartă numele meu la Galeria Națională a acestei țări: woof!”
„Trăim într-o societate capitalistă”, spune el. „Colecția serioasă de artă și patronajul de artă sunt încă limitate la un cerc foarte restrâns.”
Oricât de nesemnificativă ar fi această nișă, este responsabilă pentru o contribuție enormă la înțelegerea și aprecierea artei canadiane - și la cariera artiștilor individuali.
Când Ash Prakash a început să colecteze artă canadiană, „era atât de accesibil încât nimeni nu a fost atent”, spune el. „Primul Tom Thomson pe care l-am cumpărat a fost de 50.000 de dolari. Nu știam că se va vinde cu 2 sau 3 milioane de dolari.”
„Când mergi la AGO, nu contează câți bani a avut când a plecat Ken Thomson”, spune Prakash. „Ceea ce a lăsat pe acele ziduri va trăi o mie de ani.”
Pierre Lassonde Family Foundation este un alt suporter al AGO.
Pierre Lassonde este un antreprenor minier născut în Quebec. El a fost președintele consiliului de administrație al Musée national des beaux-arts du Québec din 2005 până în 2016, donând 10 milioane de dolari instituției în acea perioadă și ajutând la strângerea a 100 de milioane de dolari pentru un pavilion de artă canadian la muzeu.
De asemenea, în 2021 a dat 5 milioane de dolari Universității Mount Allison pentru a crea Școala de Arte Frumoase Pierre Lassonde.
De asemenea, sponsorizează expoziția „Canada și impresionismul” Donald R. Sobey Family Foundation.
Familia Sobey, care a influențat foarte mult lumea artei prin premiul anual Sobey Art Award pentru artiștii canadieni contemporani, este onorată într-o expoziție aflată în 2022 la McMichael Canadian Art Collection, Klinburg.
„Generații: Familia Sobey și arta canadiană” reunește peste 170 de lucrări reprezentând Canada timpurie, Grupul celor șapte, pictori din Quebec din secolul al XX-lea și artiști indigeni, până la figuri actuale precum Kent Monkman.
Exemplul remarcabil până în prezent este, desigur, magnatul media Ken Thomson, care a donat colecția sa în valoare de 300 milioane de dolari la Galeria de Artă din Ontario la moartea sa în 2006, împreună cu o donație de 50 milioane de dolari pentru renovarea condusă de arhitectul Frank Gehry.
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Art_Gallery_of_Ontario
Arh. Mariana Popa
Toronto
|
Arh. Mariana Popa 10/11/2023 |
Contact: |
|
|
