Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin îngrosat în fundul lor de lut,
Stau în tărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-si îngroape umbra-n umbra lor, în ses.
Tudor Arghezi
|
Tudor Arghezi 10/10/2023 |
Contact: |
|
|
