« Cât de armată e…armata! », un roman de Ion Dascălu
Răsfoind prezentul volum, mi-am amintit de afirmatia lui Marin Sorescu: „Cu mine se petrece ceva. O viată de om”. Romanul « Cât de armată e…armata! », scris de Ion Dascălu, a văzut lumina tiparului la Editura Socrate, 2022, fiind prefatat de criticul literar Mihai Marcu « Scriitorul nu uită să ne prezinte rolul armatei în viata unui popor, rolul ei în apărarea natiei »
Cartea sugerează rolul jucat de armată si militari, interesul pentru o armată bine organizată, capabilă să facă fată oricărei provocări.
Titlul sugerează fără doar si poate, regimul special al vietii cazone, unde timpul pare o eternitate. Tema constă în efectuarea stagiului militar obligatoriu pentru tinerii care împlineau vârsta de 19 ani.
Firul narativ derulează evenimentele cronologic, dublate de varii sentimente omenesti : asumare, revoltă, nerăbdare, umilintă, mici bucurii si satisfactii, indignare, pregătirea tactică, arta de a învinge inamicul, salutul în pozitia de drepti, a da si a primi raportul, comportamentul fată de sefii ierarhici, codul rigid de pregătire al grănicerului : « Pentru grănicer era mai alarmant atunci când se declansa lansatorul de rachete si după cinci, zece minute se declansa si cârâitoarea, fiind un semn că există o deplasare directă spre frontieră »
Romanul impune un personaj aparte, tipul tânărului ambitios, plecat din mediul rural, cu mare poftă de viată, în acelasi timp, cu un dezvoltat simt al responsabilitătii fată de legi si principii. Celelalte personaje, multe la număr, suportă greu atitudinea aspră a gradatilor, fiecare zi înseamnă pentru ei un test de rezistentă în fata provocărilor.
Perspectiva narativă este subiectivă, naratiunea este la persoana I.
Ca tehnică narativă întâlnim tehnica detaliului si contrapunctul, este vorba de contrapunerea celor două planuri, al recrutilor si al corpului ofiteresc.
Inceputul si finalul romanului sunt într-o relatie de simetrie, aducând un măret elogiu armatei române: “Armata este ultima sansă care să trezescă dintr-o adormire nefirească, un popor obosit de atâta luptă politică dusă pentru un ciolan mai bun si nu pentru binele si bunăstarea lui”, notează scriitorul, fiind convins că “Haina militară nu trebuie să servească politicul în actiunea lui mârsavă împotriva intereselor tării, numai asa Dumnezeu îsi va întoarce iarăsi fata spre raiul creat de el pe pământul sfânt al României! ”
Se imbină armonios cele trei moduri de expunere, naratiunea, descrierea si dialogul.
Stilul romanului este clar, fără emfază, fără intentia de a epata, predomină verbe la modul indicativ, prezent, e vorba de prezentul narativ, care conferă dinamism si evidentiază tensiunea actiunii, dar si verbe la imperfect si la modul conjunctiv. Elementele de recurentă sunt evident din terminologia militară : unitate, pichet, grănicer, frontieră, santinelă, abuz de autoritate, adăpost, agent de transmisiuni, alarmă, cantonament, cazemată, câmp de mine, consemn, corectie de ochire, esalonarea apărarii s.a.
Animat de spiritul adevărului, Ion Dascălu trăieste cu vădită emotie amintirile pe care perioada de armată le lasă pentru totdeauna, narează ceea ce a simtit, a văzut, a experimentat, autenticitatea este conditia sine qua non a originalitătii scrierii. Momentele perioadei de recrut sunt spontane, involuntare. Cronotopul este fixat prin încadrarea spatio - temporală exactă, actiunea se petrece în 1974, la UM 02841.
Volumul oferă o imagine de ansamblu asupra mediului militar grăniceresc, prezentând diverse situatii pe care soldatii în termen aveau datoria să le rezolve si să le depăsească. Cât de armată e…armata! este o carte interesantă prin problematicile abordate, poate ar trebui ca tânăra generatie să se aplece mai mult spre astfel de lecturi, privind istoria, trecutul de luptă si dotările militare, mai mult, informatiile sunt pe întelesul tuturor, autorul a îmbrătisat de-a lungul vietii o carieră militară.
Cu sigurantă, trecutul are capacitatea de a influenta lumea în care trăim, astăzi vorbim de drone, de rachete hipersonice, de alte echipamente militare sofisticate. Strategiile militare trebuie să fie adaptate la actuala dezvoltare tehnico-stiintifică, la conditiile geoclimatice, lectura acestei cărti are menirea de a genera o schimbare de atitudine, însemnând o deschidere spre dialog.
În concluzie, scriitorul Ion Dascălu evidentiază în romanul “Cât de armată e…armata!” nu doar perioada de instruire militară din anii comunismului, ci, în egală măsură, ideea că o natiune disciplinată are nevoie de o tehnică militară si o armată bine organizată.
ADRIANA RĂDUCAN
|
Adriana Răducan 10/9/2023 |
Contact: |
|
|
