Matematicianul Gheorghe Țițeica (4 octombrie 1873 5 februarie 1939)
Matematicianului Gheorghe Țițeica considerat pe plan mondial unul dintre fondatorii geometriei diferențiale centro-afine și unul dintre creatorii școlii matematice românești.
Profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.
În 1895 obține licența în matematici și este numit profesor suplinitor la Seminarul Nifon. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.
Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Țițeica), suprafață Țițeica sau curbă Țițeica îi poartă numele.
..............................................
Gheorghe Țițeica este un nume celebru în știința românească. A fost un remarcabil matematician și pedagog, profesor la Universitatea și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.
Matematicianul a trăit între anii 18731939 și este creatorul unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.
Împreună cu alți matematicieni, Țițeica a înființat revistele Natura și Mathematica și a colaborat la Gazeta Matematică.
Impresionantă era nu doar capacitatea sa strălucită de a face raționamente logice, de a găsi soluții și căi noi în studiul geometriei și trigonometriei, ci și latura sa umană. Din bursa de studii Eufrosin Poteca, pe care a primit-o la liceu și din banii obținuți din meditațiile pe care le dădea, și-a ajutat constant familia, întrucât tatăl său murise de timpuriu.v
Gheorghe Țițeica a intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București, iar apoi a studiat matematica la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. Acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, dar și profesorul era uimit de inteligența studentului.
În 1895 a obținut licența în matematici și a fost numit profesor suplinitor la Seminarul Nifon Mitropolitul din București. În anul următor, a plecat la studii la Paris, întorcându-se în țară cu teza de doctora susținută în Orașul Luminilor.
În toamna lui 1899, pe când avea doar 27 de ani, i s-a încredințat cursul de Calcul diferențial și integral la Universitatea din București, devenind, un an mai târziu profesor la catedra de Geometrie analitică și trigonometrie sferică.
Era extrem de apreciat pentru felul plăcut în care făcea înțeleasă matematica, nelăsând ca vreunul din studenții săi să plece de la curs fără să fi înțeles complet materia.
Amintirea luminoasă a familiei marelui matematician se păstrează atât în urbea natală, cât și în locul de unde provin părinții săi, în județul Buzău. Din monografia Gheorghe Țițeica Strămoșii, viața și urmașii, scrisă de Marian Rizea și Cristina Neamțu-Rizea, aflăm:
Părinții săi, Stanca și Radu Țiței (nu Țițeica), originari din localitatea Cilibia, județul Buzău, înainte de a se stabili la Turnu-Severin, erau cunoscuți în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca fiind din neamul «lu Ministeru», iar rude ale lor, la a patra generație, care locuiesc astăzi în satele Mânzu, Poșta, Bentu și Găvănești sunt mândre de distinsul lor înaintaș. Copiii savantului Gheorghe Țițeica, Radu, Gabriela și Șerban, au dus mai departe tradiția părintelui lor și au devenit profesori universitari de marcă în domeniul chimiei, geologiei, fizicii și matematicii, primii primind premii ale Academiei Române, iar cel de-al treilea a devenit membru și vicepreședinte al acestei renumite instituții.
|
Daniela Șontică 10/4/2023 |
Contact: |
|
|
