Carabusul
Cum sa scapam noi de Moarte?
De Moarte nu scapa nimeni.
Nici Dumnezeu nu a scapat de Moarte.
A fost si el, om. Cum trebuia de la inceput. Sa si fie.
A incercat si el, pe propria lui piele, ce inseamna sa suferi o viata.
Pe talpile tale.
Pe nervii tai.
A cui iubire, nici nu conteaza.
Si atunci, cum sa scapam noi de Moarte?!
Sa traim, asa, tot mai departe?!
Fara sa ne mai deranjeze, ba una, ba alta?!
Ba nu ne merg bine, picioarele.
Ba nu ne merg bine, memoriile.
Ba nu ne merg bine, nici pierderile.
Ba nu ne merg bine, nici intestinele.
Ba nu ne merg bine, nici informatiile. Nici directiile.
Unde sa le mai strangem in cine, la cine, sa se ocupe de vietile noastre?!
Sa centralizeze toate analizele, si sa ne faca bine?! Asa, deodata?!
Sa intinerim si noi, cum se cuvine?!
Si, sa o luam de la capat!
Cum, sa se termine vreodata , existenta aceasta?!
Cum sa plecam de acasa?!
Acolo, avem si noi, cunostintele…
Pe una, pe alta…
Mai nimerim, ferestrele… usile…
Mai stim pe unde am pus… cat mai stim…
Medicamentele noastre…
Dincolo, cand vom trece dincolo, cine ? cunoaste in amanunt, toate vietile noastre?! Dosarele noastre?
Cine, ne aprovizioneaza cu viata?!
Cine, ne face viata frumoasa?
Si sanatoasa?!
Cine, are grija?! Nu meritam, macar grija aceasta?
Sa traim fara grija? Cu toate cunostintele noastre?
Nu am trecut impreuna? Prin viata?!
Si , deodata, hai! Moartea!
Schimbam locuinta!
E prea scumpa – si intretinerea! Si medicatia! Si – mult prea scumpa! Valoreaza chiar timpul! Atentia!
Cum sa scapam noi de Moarte?!
Moartea trebuie sa ne gaseasca mergand. Dintr-o camera-n alta. Dintr-o vorba in alta. Dintr-o consultatie, in alta. Dintr-un carucior in altul.
Pana la urma, vom fi ultima marfa.
Plimbata.
Cineva, e bine sa fie.
Macar Ingerul.
Sa vina Ingerul! Sa vina odata!
De ce sta acolo, in fata Parcului?!
De ce e de Piatra?!
Ar putea macar sa vorbeasca!
Alta e cand nu esti pe frontul gandurilor, in misiune de pace, cu tine.
Si el, sigur, stie cum sa te faca sa te simti bine.
Carabusul imi spune sa spun Ingerasul…
Am sa VA SPUN CEVA
Am sa va spun ceva:
ca Timpul nu exista. Este-un desis prin care ai trecut odata.
Si te-ai zbatut, sa-ti faci pe plac.
Ce a putut la tine, ca sa bata.
A fost cu Tine un Nabab sarac.
Ti-a daruit
sa iesi
prin lastarisul de iesiti, si sa te zbati sa nu fii printre cei mai stersi,
ca sa strabati padurea toata,
si-apoi, incet, incet, sa te scufunde incepand de la ciuboata
in noroaie, gloata, ploaie, ger, arsi'ta, zloata.
Cu mintea tot mai spalacita, clatinata.
Am sa va spun ceva:
ca Timpul nu exista. Tot vom iesi candva
Din Conspiratia asta Materiala Sufletista.
Tot ne vom usura. De-aceasta Greutate ce ne bea
Puterea, si ne taie si Avantul, de pe lista.
Si ne reteaza-ncet, incet, pana la ultima surcea.
O sa iesim din Timp.
Si-acolo este numai Dragostea.
Nu existenta asta Fripturista.
Si-acum, cand m-ascultati
plini de speranta, si-asteptati la drum
ca sa va cada-n chinul cel antum
Din gura mea, tot ce e bun
Lasati orice speranta, in Infernul de acum.
caci l-au trait atati, si-atatia, fara de hotar.
N-a insemnat nici cat un leu in buzunar.
Si au intrat in Timpul care nu exista, ca un dar.
ca sa se bucure la infinit, macar.
Picnic la marginea Toamnei
În fiecare Toamnă, în Univers este Toamnă.
Ființele își pierd rădăcinile copilărești.
Și Universul aleargă, din alarmă-n alarmă.
Dacă îl întâlnești să te dai deoparte. Să nu te lovești.
Mulți au fost călcați de el, le-a fost teamă
Să se dea din Toamna lui, jos.
Ce s-ar fi făcut trecând ca zăpada ei care nu e, prin iarnă,
Ce-ar fi fost nou, și frumos, sănătos?!
Noi între noi, pe care atâtea diferite timpuri ne cheamă?!
Emigranții din cel al luminii, în cel al gustării, lăptos?!
Și ea, atât de săracă, atât de neîndeajuns, și nebăgată în seamă…
septembrie 2023
Jianu Liviu-Florian
|
Jianu Liviu-Florian 9/26/2023 |
Contact: |
|
|
