Toamna la Montreal
Toamna la Montreal
MĂI VECINE
MĂI
nu știu cât este ceasul, nici secolul nu-l știu.
nimic nu e devreme nimic nu e târziu.
sunt paralepipedic pe axul meu terestru
și-mi mân printre milenii catârul în buestru.
știu să vă vând la negru tri-nitro-toluien.
toți proletarii lumii au un stupid refren.
regii nu trag cu pușca dar legic ne ucid.
savanții-s epileptici
ca pe la Maglavit.
nu fac recensământul păcatelor lumești,
dar te întreb străine de unde vii și ești?
aveți voi în grăire sfântul cuvântul dor?
știți voi să puneți varză cu lacrimi, la cuptor?
noi v-am poftit la masă mereu, de sărbători.
voi ne-ați vândut mosoare, iglițe, ace, sfori
păi bine măi vecine, noi v-am ținut de frați
iar voi, pe la tejghele, prin târguri ne-nșelați
eu știu că nu știu bine chiar bunul Dumnezeu,
de ce-azvârle pedepse peste poporul meu.
când am să urc la Dânsul de barbă o să-l trag :
-așa vrei măi vecine să ne iubim - cu drag?
mă dor acestea toate, dar ce pot eu să fac?
eu n-am baston de aur și nu mă-mbrac în frac.
mă resemnez, desigur, la masa mea de plastic;
un anonim, o bilă, atom sunt - gumilastic.
sunt paralepipedic pe axul meu terestru
și-mi mân printre milenii catârul în buestru.
vecine
nu-I devreme nimic nu e târziu.
habar n-am cât e ceasul mileniul,nici nu-l știu.
SECRETUL
cum am ajuns spre la optzeci de ani?
e simplu ca bonjour - nu m-am grăbit
și carul vârstei, tras de boi plăvani,
prin negura de vremuri...s-a urnit.
sunt un țăran ce pleacă-n zori de zi,
departe...la o moară din alt sat,
convins că după ce voi morări,
voi reveni acasă - pe-nserat.
mă duc și mă întorc de pe la târg,
de la armată...sau din pușcării.
copiii cresc, eu trag în jug cu sârg,
mă duc la nunți, sau alte sindrofii.
prin cerul vârstei număr mulți cocori.
femeia coace azimă - pe vatră.
iarna ascunde satul sub ninsori.
luna e tristă și un câine latră...
și primăveri îmi vin și iar se duc.
din bruma toamnei strâng melancolie.
vântul din nord se-ntoarce zăvzăuc
și-aduce iambi turtiți de poezie.
...să treci prin vremuri nu-i nici un secret.
vi-l spun și vouă, că doar ne cunoaștem:
românul nostru e născut poet
acest stigmat cu toți îl recunoaștem.
cum am ajuns la spre optzeci de ani
prin viața asta - uneori prea slută?
simplu: dau iarbă verde la plăvani
și-i mân...festina lente spre o sută.
ODĂ VINULUI
-pregătit de alegeri...
Vinul e ca viața
timpul se destramă.
Prea multe poeme m-apasă pe umăr.
Toamna iarăși vine eu mă duc la cramă,
Mândrele
în stoluri, nu pot să le număr.
Vinu-i bun ca țâța țâța e ca vinul
Și-ambele, prin vreme, mi-au trecut prin buză.
Eu am iubit vinul, cum mi-a scris destinul
Și m-au dus prin crame muză după muză.
Viața trece iute vinul din bărdacă
Îmi face cu ochiul și eu sorb din dânsul
Chiar dacă sunt criță, în fine
chiar dacă
Uneori
de doruri, mă îneacă plânsul.
Dacă stau să număr
am turnat în mine
Vin cât dau pe toamnă dealurile Țării
Și-avem văi întinse și îmi pare bine,
De la hăt
Ceahlăul până-n buza Mării.
De iubiți poetul deci pe Filip George
La aniversare, lui să-i duceți vinuri,
Altfel
dinspre crame o să-i cînte orge
Și-nsetat s-o stinge chinuit de chinuri.
Eu aștern poeme
vinul mă îmbată.
Câinii dacă latră fug între pahare.
Prin aburi de vinuri cîntă câte-o fată,
Dar eu beau...mi-e viața tot o sărbătoare
SCURT POEM SINCER
-infiniților mei...adoratori-
rezist la toate cele (Oscar Wilde.)
excepție fac dulcile tentații.
mai tânăr ca maestrul - eu nu dau
frâu liber unor sexy-aberații
aici poemul s-ar putea sfârși
dar dracul este negru, îmi dă ghionturi
să storc și eu din creieri un dicton,
vreo axiomă...sau câteva ponturi
dar n-am, că tot ce-a fost de zis s-a zis
savanții terrei noastre, mai devreme
și-au dat prinosul minții la plebei
și și-au bătut renumele prin steme
a...aș putea să-ncerc un plagiat
să fac și eu ca ăla...cum să-i zic?
și să mugesc ca proștii prin senat
recunoscând că știu că știu nimic!
la strofa asta jur că mă opresc
nu vreau să fac abuz prin inspirații
dar recunosc și eu ca Oscar Wilde:
rezist la vin...dar nu și la tentații!
|
George Filip 9/25/2023 |
Contact: |
|
|
