Zece albi spǎlati cu sârg (Parodie amǎruie)
Pentru eliminarea oricărei forme de discriminare pe pământul cu trestii (cândva gânditoare), luminatii recenti ai omenirii au dispus implementarea unui pachet de legi (astea merg doar la pachet, bine legate!) prin care să se interzică folosirea substantivelor: bărbat, femeie, fiu, fiică, băiat, fată, a pronumelor: el, ea, un, o. Si asta în numele corectitudinii politice potrivit căreia ar trebui sǎ admitem (ura ! ura !) si că albul cel mai curat este de fapt negru tuci... uitat pe pirostriile vetrei lumilor.
Zece albi spǎlati cu sârg
(Parodie amǎruie la cei Zece ciocolatii mititei))
Zece albi spǎlati cu sârg
Si corect politic
De-un greier
Pe creier
Au plecat la târg
Sǎ cumpere-n grabǎ
Cu plata ’nainte
O lume întreagǎ
La minte –
Alta de se poate,
C-asta, din pǎcate,
Este în rǎzboi
Pe viatǎ si moarte
Cu noi!
Pân’ sǎ dea de lumea
Pasnicǎ si nouǎ,
Au mai rǎmas nouǎ
Fiindcǎ unul, citind DEX-ul,
S-a decis sǎ-si schimbe sexul.
Nouǎ albi putin frustrati
Cǎ-s surori, nu frati,
S-au dus la un bal
(Mai mult carnaval!)
Într-un sat global,
Dar n-au prea dansat
Fiindcǎ au aflat
Cǎ unul si-a luat
Chiar un doctorat
Cu un plagiat
Si s-au ofuscat
Si au reclamat
Pânǎ la Senat
Cǎ plagiatorul
Intrat în ogorul
Privilegiat
Nu-i decât un tont
Neo-semidoct
La minte necopt...
Senatul l-a luat
Si l-a-nscǎunat
Secretar... de stat
Degeaba si, pot
La datu-ndǎrǎt...
Iar când s-a spart balul
Cel cu carnavalul,
Mai erau doar opt.
Opt albi trasi la fatǎ
De-o albastrǎ viatǎ
S-au dus într-o noapte
C-o oalǎ cu lapte
S-o vândǎ la piatǎ
Pe-un fir de verdeatǎ,
Dar s-au înverzit
De ciudǎ, cumplit,
Când au prins de veste
Cum cǎ, pe la spate,
Unul, stele coapte
Vindea la tejghea
Pentr-o micsunea.
Si-au mai rǎmas sapte.
Sapte albi cu sase case
Luate cu acte false
S-au delimitat
Crunt scârbiti de unul
Care a dat tunul
De s-a fost votat
Si s-a-nscǎunat
Galben-Împǎrat
Într-un vechi palat
Cu alei umbroase
Unde, ocupat
Cu atâta stat,
Trage la aghioase…
Si-au mai rǎmas sase.
Sase albi din fire slabi
La fibra strǎbunǎ
Au visat ei câte-n lunǎ,
Dar niste nababi
(Nu stiu dacǎ svabi!)
Mesteri la opinci
L-a-ncǎltat în glumǎ
Pe unul cu gumǎ
De-a sters-o expert
Pânǎ-n Parlament.
Si tot în opinci,
Au mai rǎmas cinci…
Cinci albi cu opinci de-otel
Au mers la Bruxelles
Si-au bǎtut din pinteni
Cǎ pân’ la armindeni,
Musai sǎ primeascǎ
Ginta româneascǎ
Rutǎ asfaltatǎ
’N balta senghenatǎ.
Dar circul nu-i teatru:
Unul fǎcu saltul
Spre gardul înaltul –
Altul decât zidul
Cu, de fier cortina,
Ce-a împǎrtit vina
Strict, dupǎ doctrina
Între cei cu banul
Si cei cu ciocanul,
Fiindcǎ o frumoasǎ
Mesterǎ la coasǎ
A pornit asaltu’
Pe câmpul global,
Fǎrǎ vreun semnal
De la Preaînaltu’...
Si-au mai rǎmas patru.
Patru albi strânsi cot la cot
S-au trezit c-un pumn în bot
De la unul care
Se vrea Ca(r)l de mare
Si pe crâng despot,
Si au pus de un boicot.
Unul a bǎut titei
Si s-a inflamat de tot
Cǎ aiasta nu se poate,
Cǎ boicotul ne desparte
De prieteni oemvei!
Si-au mai rǎmas trei.
Trei albi fǎrǎ dictie
Într-o coalitie
Fǎrǎ de fisuri,
S-au prins si ne-au prins
În mreje de taxe
Si lat de facturi,
Când, nostalgici, unii
Priveau înapoi
Spre cei care-au fost
Când nu erau nici
Democrati si nici
Comisari peltici
Iar cei multi simteau
(Stupids cum erau!)
Cǎ viata-i un vis
Prea de tot amar
Cu iz de cosmar...
Unul s-a desprins
Cam cu tǎrǎboi
Din rotund triunghiul
Cu prea multe sfere
(Toate de putere!)
Si-au mai rǎmas doi…
Doi albi pe un ram de-altoi
Unde-nfloare-atomul
Când ratiunea-si face somnul
Au pus de-un rǎzboi –
Muzicii sǎ-i prindǎ tonul.
Unul a atins butonul...
.......................................
Post scriptum
Spre Planeta – Portocalǎ
Pe care-o stia Albastrǎ,
A privit uimit Cel Unul
Prin a cerului fereastrǎ,
Si-a-nteles ce pǎcǎlealǎ
Si-a tras întelept- nebunul
De-a fǎcut din lutul sfânt
Care i-a fost trup, din duhul –
Ratiune si Cuvânt
Si Luminǎ jucǎusǎ,
Un desert fǎrǎ de nume…
Si, cu toatǎ-a Lui cereascǎ
Infinitǎ-ntelepciune,
Din lacrimǎ si cenusǎ
A purces sǎ mestereascǎ
Alt amar – o nouǎ lume!
***
|
Paula Romanescu 9/23/2023 |
Contact: |
|
|
