Alerg
Alerg după mine,
Nu recunosc drumul,
Dar nu mă opresc,
Alerg, alerg
Să mă regăsesc.
Sunt și-n fața
Și-n spatele meu,
Tot eu,
Și alerg, alerg mereu.
N-o fi drumul cel bun?
Asta vreau, cred, să-mi spun,
Că drumul acesta nu pare cel bun,
Că ocolesc.
Dar nu m-aud,
Sunt mult în urma mea
Și bate un vânt nebun,
Iar eu alerg, alerg,
Nu mă opresc nicidecum.
Mai aleargă Cineva-mpreună cu noi,
Ne prinde din urmă,
Ne-ntrece și ne lasă-napoi.
Este timpul,
El nu se-mpiedică,
Nu obosește,
Nu se oprește.
Am rămas în urma timpului,
Acum alerg și după el,
Sunt și-n fața
Și-n spatele meu,
Tot eu,
Alerg după mine,
Alerg după timp,
Drumul duce spre infinit.
A fost odată
Împletim tăceri divine
Răsărite din alt timp,
Sentimente prăfuite
Și dăm amintiri la schimb.
Rezemați de stâlpul vieții,
Cu nostalgie privim
Comorile tinereții
Și-n seif le stivuim.
Ne-ncearcă trăiri uitate,
Ale timpului zidiri,
Cu emoții presărate
Și inocente iubiri.
Am fost feți frumoși și zâne
Într-o lume a visării,
Ne-am scris basmul fiecare,
Pe tărâmul depărtării.
Acuma pășim sfios,
Căci basmul e pe sfârșite,
Mai gustăm din apa vie
A clipelor fericite.
A fost odată, cândva...,
Cu zmeii ne luam la trântă,
V-am spus povestea așa...,
Cu viața toți am dus o luptă.
Amorțire
Avalanșa de gânduri,
M-a-ncolăcit
Ca-ntr-o-mpletitură de funii,
Idei venite din neant
Coboară parcă
Pe marginea lunii.
În mintea tăcută
Umbrită și tristă
Se leagă și dezleagă iluzii,
Mă strâng speranțele
Ce zac adormite
Împletitite în zeci de funii.
Mai pot uneori
Să scap câte-un gând
Să creadă că poate zbura,
În întunericul minții
Caută porți
Lovindu-se mereu de ceva.
Mi-au amorțit neuronii,
Dar mici idei
În strânsoare mișcă timid,
Licurici de speranțe
Privesc cu răbdare
Spre porțile-nchise din zid.
Șoapte
Aud mirifice șoapte
Ce m-ademenesc în noapte,
S-au îmbrățișat discret
Cu întregul alfabet
Și mă cheamă și mă-mbie,
Să scriem o poezie.
Am în cap versuri șoptite
Ce rătăcesc zăpăcite,
Și metafore-ncălcite,
Tot din șoapte născocite,
Ispite ce nu-mi dau pace,
Ce zburdă-ncolo și-ncoace.
Mintea mea-i un cor de șoapte
Din cuvinte-amestecate
Este un mic univers
Ce-și găsește tihna-n vers,
Și se-ntâmplă o magie,
Șoaptele scriu poezie.
Autor: Luci Trușcă
|
