Suntem cu toții călători
Suntem cu toții călători
pe-acest pământ batjocorit
și doar sfârșitul iminent
ne pune-n față ce-am greșit.
Atunci cu toții devenim
mai înțelepți ca niciodată,
căci viața ni se-nfățișează
absurdă și-n greșeli bogată.
Ne pare rău cu-ntârziere
că deseori am fost neghiobi
sau că în clare situații
ne-am prefăcut că suntem orbi:
ba când, cu zel dezgustător,
pe amărât năpăstuiam,
ba când pe șeful puchinos
tovărășește-l periam.
Și tot atuncea regretăm
că ne-am grăbit fără-ncetare
și c-am gustat mult prea puțin
din a Divinului lucrare:
amarul dulce al vieții,
frumosul fără de hotar,
dar mai ales Iubirea care
face un Cosmos unitar!
Credința fermă, prin urmare,
ajută omul muritor
să treacă pragul dintre este
și ce va fi în viitor.
Căci dacă nașterea-i adesea
nevrută și întâmplătoare,
în lumea noastră efemeră
moartea-i prezentă din născare.
S-a dus și Tavi Postolache...
Tavi, prieten îndrăgit
pentru firea ta aleasă,
cred că moartea a greșit
când te-a vizitat acasă.
Doar că ea, bătrâna scârbă,
de nimic nu ține cont:
nici de vârstă, nici de-avere,
nici de cel mai tare pont.
Iară pontul tău era
al culorilor joc nud
și acela de-a pleca
în America de Sud:
înainte Argentina
era țara ce-o doreai
și mai nou Ecuadorul
pentru al său ieftin trai...
Fără să-mi fi spus vreodată
că proiectul de-a pleca
s-a născut ca la Gauguin
din dor după altceva,
chiar de-atunci am bănuit
scopul năzuinței sale:
noi lumini și perspective
în tablouri epocale!
Și-acum c-a suit la ceruri,
el opera-și va-ncorona
cu-acel tablou atotuman
la care pe pământ visa.
|
George Petrovai 9/17/2023 |
Contact: |
|
|
