Gânduri mărturisite - Doamnelor și Domnilor
Un ziarist englez „nu spui ţine... persoană însemnată”, vorba lui Dandanache din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, zburând cu British Airways (cum se putea altfel), a observat că pilotul nu se mai adresează călătorilor cu „Ladies and Gentlemen” (Doamnelor și Domnilor) ca de obicei, și a avut curiozitatea să se întrebe de ce?
Răspunsul a fost dezarmant, British Airways a renunțat la expresia „Doamnelor și Domnilor” în anunțurile sale, în numele diversității și incluziunii, compania aeriană instruindu-și personalul să folosească o formulă de adresare neutră de gen, pentru a nu ofensa pe cine știe ce posesor de pronume inventat.
Întâmplarea îmi amintește de perioada de înainte de revoluție când începând a preda cursuri la facultate mă adresam studenților cu expresia „Doamnelor și Domnilor”. Unii m-au privit cu ochii măriți, ca pe unul care nu prea știa pe ce lume trăiește, alții s-au mirat mai zgomotos de a ajuns la urechea conducerii, care m-a apostrofat, aș zice mai degrabă în mod prietenos.
Nefiind membru al partidului conducător din acea vreme n-am avut nimic de suferit, poate doar că nu eram prea bine plasat pe lista pentru butelii sau apartamente. N-am auzit pe nimeni ca cineva să fi fost pedepsit pentru că nu folosea apelativul recomandat de partid – „tovarăș”. Așa că eu unul voi continua să mă adresez cu „Doamnelor și Domnilor”, lăsând la latitudinea domniilor voastre căutarea apelativului potrivit pentru cei care nu se regăsesc în aceste categorii și pentru „tovarășii” de drum ai acestora.
Cu alte cuvinte, interdicția de a folosi expresia „Doamnelor și Domnilor” este un abuz atât asupra libertății de exprimare a pilotului cât și privind dreptul de a fi numit ”domn sau doamnă”, al celor care se consideră a face parte din aceste categorii. Să observăm că această acțiune propagandistică se potrivește cu societățile pe care, până mai ieri, le numeam „totalitare”, pumnul în gură, la figurat deocamdată, fiind regula și nu excepția.
Pilotul ar fi stricat „imaginea” companiei adresându-se cu „Doamnelor și Domnilor”, goana după imagine încălcând libertatea individuală. Nu au fost concediați angajații, chiar și în companiile private, pe timpul pandemiei, tot pentru imagine? Ca și oficialul verzilor care se deplasează cu avionul privat și cu limuzina până la câteva sute de metri de destinație, unde încalecă bicicleta (și aia electrică) și zâmbește camerelor de luat vederi, pentru imagine.
Datorită mass-media, în special celei vizuale, vorba ceea „o fotografie face mai mult ca o mie de cuvinte”, specialiștii în imagine vin cu idei care mai de care mai caraghioase. De exemplu, să nu mai afișezi prețurile produselor alimentare din spatele propagandistului pentru o viață mai bună pentru că nu se potrivesc cu ideea promovată, cam la fel cum se petreceau lucrurile și pe vremea „împușcatului”, când se legau perele în copac pentru că pomii sfrijiți, fără fructe, nu dădeau bine cu discursul privind depășirea producției la hectar, tot pentru imagine.
„Aceeași Mărie cu altă pălărie”, exemplele pot continua la nesfârșit, „circul mediatic” este preponderent în lumea de azi, știrile nu mai sunt legate de evenimente, ci de nevoia de a răspândi propaganda. Cu cât mai mult circ cu atât mai puțină pâine este necesară. Democrația în lumea occidentală este în cădere liberă, în timp ce aparent ne străduim să o introducem pe alte meleaguri, câte un pic, pic, pic până n-o mai rămânea nimic. Dar cât de mare poate fi minciuna propagandistică și cât de mult timp poate poporul fi mințit?
Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit în citatul următor atribuit lui Joseph Goebbels, deși nu există o dovadă clară în acest sens: „Dacă spui o minciună suficient de mare și o repeți în continuare, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă. Minciuna poate fi menținută numai atâta timp cât statul poate proteja poporul de consecințele politice, economice și/sau militare ale minciunii. Prin urmare, devine extrem de important ca statul să-și folosească toate puterile pentru a reprima disidența, pentru că adevărul este dușmanul de moarte al minciunii și, prin extensie, adevărul este cel mai mare dușman al statului”.
Altfel spus, misiunea de a descoperi adevărul nu este doar o profesiune de credință ci o datorie față de societate, cu cât vor fi mai mulți căutători și mărturisitori ai adevărului cu atât „minciuna va avea picioare mai scurte” și nu ne vom întoarce la o nouă „epocă de tristă amintire”, sau Doamne ferește, vom fi atrași în vreun conflict care nu este al nostru și din care nu vom avea nimic de câștigat.
Câtă dreptate avea Emil Cioran în „Pe culmile disperării” mărturisind: „Sunt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi?” și „conținuturile obiectivate își pierd actualitatea din conștiință”, de unde și aceste „Gânduri mărturisite”, vorba ceea „gura păcătosului adevăr grăiește”, dar măcar păcătosul poate dormi liniștit.
Ioan Cojocariu
Septembrie 2023, Toronto, Canada
|
Ioan Cojocariu 9/11/2023 |
Contact: |
|
|
