Bucuria sărbătoriri limbii române
Celebrând limba română, îi oferim aleasă cinstire ca pentru o stemă împărătească a neamului nostru, este unul dintre simbolurile fundamentale ale unității naționale. Ea ne-a ținut uniți timp de 1000 de ani cât am trăit pe acest pământ fără un conducător. Ea ne oferă mândria identității noastre naționale, mândria unui popor cu cea mai mare vechime din Europa.
Astăzi, pe baza noilor cercetări, se recunoaște pe scara tot mai largă faptul că limba română străveche a stat la baza limbii latine și nu invers. De curând, însuși Vaticanul confirmă teoria dacologilor, argumentând că Dacii n-au fost romanizați, ci au fost strămoșii romanilor conduși de Traian. Nu limba română s-a născut din limba latină, ci limba latină este o limbă românească. Latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum. In concluzie, Vaticanul recunoasște că își ține slujbele în limba latină născută din străvechea noastră limbă română.
In această zi festivă se desfășoară manifestări în fiecare colț de țară, dar și cu ecouri oriunde în lume se vorbește limba română, un prilej de a-și exprima dragostea și prețuirea pentru graiul sfânt cu miresme de azimă, grai de o rară frumusețe și armonie, limba generatoare de poliseisme și metafore, adânc înfiptă în pământul țării noastre. La o astfel de manifestare care s-a desfășurat la Râmnicu Vâlcea, am participat și eu, împreună cu organizatorii și inițiatorii acestui însemnat eveniment, alături de numeroase personalități ale culturii noaste și, desigur și un numeros public. Am avut prilejul să mă bucur din plinul inimii la această sărbătoare a zilei limbii române, ca slujitor al ei de-o viață întreagă, mai întâi ca profesor de limba română și mai apoi prin scrierile pe care le-am publicat.
Nu putem vorbi de această aleasă sărbătoare fără să amintim de inițiatorii acestei sărbători, Cu adânca pioșenie ne amintim de scriitorul Corneliu Leu. Numele său va rămâne legat de această minunată sărbătoare și împreună cu profundul nostru regret, îl vor însoți în zarea seninului deplin spre care a plecat. Cu profund regret ne amintim și alt nume, cel al doamnei Ligya Diaconescu, plecată și ea în zările albastre. A rămas să ducă stindardul mai departe cel de al treilea component al grupului de initiatori, Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor din România.
Chiar dacă până în ziua de azi, limba română nu a avut o zi dedicată ei, de-a lungul timpului, marii gânditori, scriitori și poeți, prețuindu-i darurile alese, forța de exprimare, strălucirea, vitalitatea, bogăția și diversitatea ei, au celebrat-o în creațiile lor. Vasile Alecsandri spunea că limba noastră este: tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute. Nichita Stănescu mărturisea: Patria mea e limba română", iar în harul poporului nostru a scos la lumină multe proverbe și zicători pline de învățăminte din bătrâni. La această sărbătoare nu putem vorbi de limba română fără să aminim de făuritorul limbii române moderne, genialul nostru poet național, Mihai Eminescu, al cărui grai a îmbrăcat haina celor mai înalte idei.
Cuvântul, fie rostit prin viu grai, fie așternut în scrieri, este comoara fără preț cu care ne-a învredicit Pronia Cerească. 'La început a fost cuvântul, spune Biblia, cuvântul prin care toate s-au făcut'. Graiul este haina care îmbracă gândurile și trăirile noastre pitrocite în adâncul inimii și în cutele adânci ale minții omenești. Cuvântul limpezește zonele abisale ale conștiinței umane, el e acela care crează relieful istoric al timpului unui neam înveșnicindu-l. Cu ajutorul graiului poți petrece o viață în toată deplinătatea ei, rezonezi cu clipa de iluminare a gândului și cu elanul subtil, curat și sfânt al inimii. Graiul este sunetul pulsațiilor inimii și ale cutelor creierului uman.
Cu o vechime "în adâncuri înfundată", astăzi, cu satisfacție constatăm că limba noastră maternă, oficială, literară, vorbită și scrisă, este tot mai răspândită în lume și purtată cu dragoste de către emigranți, răspândită prin viu grai, precum si printr-un mare număr de scrieri, la care și-a dat "osteneala" și internetul. Un merit deosebit îl au revistele pe suport de hârtie, dar și prin internet, așa cum este și revista "Obsevatorul" din Toronto, care se bucură de un binemeritat prestigiu. Aceste publicații, din țară și din întreaga lume, au meritul deosebit de a fi adunat în același cadru scriitorii de pretutindeni și au creat punți literare între scriitorii din țară și cei ai diasporei românești.
Este emblematică semnătura scriitorilor din întreaga lume în revistele din țară, precum și a scriitorilor din țară în revistele de limbă română apărute pe toate meridianele lumii. Benefică este și lansarea în țară a cărților scrise peste graniță și prezența lor în târgurile de carte.
Un laudatio i se cuvine prestigiosului jurnalist româno-australian, George Roca, pentru că, printr-un efort deosebit, a dat un suflu limbii române publicând mii de scrieri ale autorilor de limbă română facându-le să circule pe toate meridianele lumii. Este un laudatio pentru frumoasa lecție de înalt patriotism.
Prin astfel de porți larg deschise ale artei cuvântului se literatura contemporană este tot mai cunoscută pe mapamond și lasă să pătrundă în țară noutăți relevante, pun în lumină orizonturi noi, noi forme de expresie ieșite din vechile canoane și se fortifică limba română.
Astfel, vom putea cânta cât va exista poporul nostru, cu același dulce glas ca și Alexei Mateevici, "Limba noastra-i o comoară" și vom urma îndemnul scriitorului Gheorghe Sion:"Vorbiți, scrieți românește,/Pentru Dumnezeu!".
Elena Buica,
Pickering ON
|
Elena Buica 8/31/2023 |
Contact: |
|
|
