Dr. Ion Țolea - Fulgurații astrale
Onest și devotat, de o bonomie contagioasă, locuit mereu de Lumina pogorâtă din cheile de boltă ale cerurilor -, Doctorul Ion ȚOLEA este, de pe la jumătatea secolului al XX-lea, una dintre cele mai carismatice și prețuite personalități ale Olteniei.
Cu ajutorul Prea Bunului Dumnezeu, încerc să-i creionez holograma unui portret deloc desăvârșit, ci, dimpotrivă, dându-i viața NU dintr-un bloc masiv de marmură, din care să se ivească ÎNTREGUL, monolitul portretului său, ci din fulgurații astrale, pe care vă invit ca înșivă să le alipiți cât și cum puteți mai inspirat.
Fără să-l fi cunoscut vreodată îndeaproape, i-am întrezărit virtuțile încă din anii 1966-1967. Adică din ultimii mei doi ani de liceu – la „Frații Buzești” Craiova -, când întâmplarea a făcut ca, într-a X-a A și a XI-a A, să fiu coleg de clasă cu o delicată nepoată de-a Domniei Sale.
Pe la mijlocul studenției, în anii al III-lea și al IV-lea, renumitul dermatolog Anton Dobrescu, directorul general al Clinicii de profil din Craiova, care mă trata de vitiligo, a făcut câteva referiri pozitive la adresa mult mai tânărului său coleg, dr. Țolea.
De-a lungul anilor, grație meseriei de jurnalist profesionist la ziarul Înainte (răstimp de 17 ani) și, mai apoi, vreme de un deceniu, redactor șef al celui mai important cotidian regional de la sudul Carpaților Meridionali – Cuvântul Libertății –, aveam să ne revedem deseori, solicitându-i interviuri în noile sale calități: șef de clinică, respectiv, director general adjunct al Spitalului nr. 1 Craiova, construit pe 16.000 de piloni întemeiați dincolo de pânza freatică, deoarece pe aici fusese, cu sute de ani în urmă, albia râului Jiu.
De fiecare dată, admiram – la prof. univ. Dr. Ion Țolea – energia contagioasă, pe care o disipa cu o generozitate incredibilă, spiritul calm, blajin și răbdător, armonia și volubilitatea pe care NU și le autocenzura câtuși de puțin.
Toate aceste calități pot fi percepute și înțelese mai ușor, dacă ținem cont de evidenta deschidere umanistă a spiritului Domnului Profesor, poate și datorită faptului că s-a născut într-un an, 1935, în care au mai venit pe lume personalități inconturnabile din lumea artei, precum: românii Grigore Vieru, Ion Ungureanu (actor și ex-ministru al Culturii la Chișinău, în România de Est), Stela Popescu, Dumitru Rucăreanu, Paul Goma, dar și celebritățile străine: Alain Delon, Elvis Presley, Luciano Pavarotti, Dalai Lama.
Exact în ziua de 26 iulie – ziua reală de naștere a Dr. Țolea – au văzut lumina acestei lumi telurice, dar în ani diferiți, fascinanta actriță genuină Sandra Bullock, actorii Dan Condurache și Tudorel Filimon.
Printr-un joc divin, în același an 1935 și tot la început de septembrie - cum este înregistrat oficial protagonistul nostru de astăzi -, în comuna Slătioara, din Județul Vâlcea (vecin, de ocină, cu Dinu Săraru !) s-a născut poetul Damian Ureche, autor al unor volume de versuri cu titluri incitante: Temperamentul primăverii (964), Invitație la vis (1967), Viori fără amurg (1971), Elegie cu Francesca da Rimini (1972), Tot ce mă doare (1972), Spectacolul privirii (1976), Noapte de zile mari (1976), Balada neatârnării (1977), Ulcioare de Horezu (1982) Toamna poetului (1986), Pescarii de pe apa de argint (1989), Orașul martir Timișoara (1990).
Bun, foarte bun la suflet – aidoma prietenului său de-o viață, Excelența Sa Petre Gigea-Gorun, ministru și ambasador de excepție, autor a 60 de cărți -, nutrind o încredere fără țărmuri față de oameni, dedicându-se cu toată ființa însemnatelor funcții manageriale și profesionale ce i-au fost încredințate, având vocația de a-i ajuta pe toți cei din jurul său -, Dr. Ion Țolea s-a dovedit permanent un om sociabil, un comunicator dăruit cu inteligență, sensibilitate și har.
În toate calitățile pe care le-am înșiruit, în viteză, mai înainte, se regăsește horbota de calități specifice altor mari, foarte mari personalități din lume născute în același an, 1935, cu Domnia Sa: regizorul și actorul american Woody Allen, scriitoarea franceză Fancoise Sagan (care a debutat la vârsta de numai 18-19 ani, în 1954, cu „scandalosul” roman Bonjour, tristețe, urmat de Vă place Brahms ?), actrița Julie Andrews și, nu în cele din urmă, Regele Hussein al Iordaniei.
Parcă într-un glas cu Damian Ureche –, Domnul Doctor Ion Țolea poate exclama, la ceas aniversar:
„Fără pahar și voia mea,
Vinul UIMIRII tot mă mai îmbată.
Și, înciudat, mă rog de sentimente
Să-mi spună fața lor adevărată.” .
În nopțile de solitudine și solilocvii abia șoptite, aripa violet-liliachie a „femeii de fum”, dintr-un poem de George Bacovia, parcă-parcă se îngână, până spre zori, cu murmurele pline de taine ale regretatei sale soții:
„Perdele gri, perdele verzi,
Puneai la geam să nu mă pierzi.
Perdele verzi, perdele gri,
Cu care mă puteai feri,
Perdea din marile zăpezi
Și totuși m-ai pierdut… Nu vezi?” .
Iar în alte și alte nopți, ce par să se lungească la nesfârșit, Domnul Dr. Ion Țolea îi dă drept la replică în veci neuitatei sale partenere, care i se adresează aidoma unei „doamne brune”, dintr-un sonet al dalbului Shakespeare:
„Ascultă-mă: sunt noaptea parfumată,
Dar tot eu sunt luceafărul fragil,
Ori pisc ce-nvață inima să bată,
Mai tinere și mai bătrâne, Will.
M-am strecurat în viața ta, abil -
Senină ți-o făceam și tulburată
Și mă-mpungeau figurile de stil
Din tâmpla ta ce nu se mai arată…”.
Vă propun, prieteni, să NU vă lăsați furați de farmecul bizar al acestor versuri și să revenim cu picioarele pe Pământ, adresându-i dragului nostru Doctor ION ȚOLEA, unicul, tradiționala urare:
„LA MULȚI ANI cu sănătate,
Noroc și prosperitate.
Să vă meargă ca pe roate
Cu dușmanii toți pe spate
Și iubiri îngemănate !!!.”.
Și nu uitați, solemn prieten, să vă trăiți din plin ființa SPIRITUALĂ, pentru a nu rămâne cantonat, izolat, redus doar la minuscula dimensiune materială, adică la statutul de frunză în vânt și buburuză inocentă, adică FĂRĂ conștiința verticalității ca Duh (pe care numai omul o are).
NU vă refuzați, prieteni, dreptul suprem de a descoperi Glasul Tatălui, cu care să convorbiți zilnic, neîncetat.
Căci numai așa NU veți fi niciodată singur pe lume.
Altfel, nici Dumneavoastră, nici cei din proximitate, NU vă veți împlini menirea sacră de a vă manifesta Pro Viață, ci NU de a vă complace în mutilat, doar la stadiul larvar de materie, adică olog și ciung de SPIRIT, fără a vă descoperi Ființa din străfunduri, adevărată, și primordială, eternă – adică esența umană.
Pentru că, deloc întâmplător, DUPĂ mii și mii de ani, savanții lumii argumentează, în sfârșit, pe baza fizicii cuantice, exact ceea ce moșii noștri dintâi, pelasgii, proto-dacii, geto-daco-tracii știau, proclamau și practicau cu maximă fervoare, convingere și înțelepciune: Nemurirea Sufletului.
..//..
DAN LUPESCU
CRAIOVA, 25 August – 5 Septembrie 2023
|
Dan Lupescu 8/26/2023 |
Contact: |
|
|
