Povinciiile maritime canadiene
De 15 ani pregătim această excursie si de aceea ca orice lucru pregătit pe îndelete a iesit foarte bine.
Am început cu cititul în timpul iernii a cărtilor de călătorie care sunt din abundentă la bibliotecă.
A urmat pregătirea, lucratul suplimentar ca să lasi toate în ordine la servici si să poti pleca în vacantă în liniste iar cănd vii înapoi să nu îti trebuie o altă vacantă ca să îti revii din surplusul de muncă.
Tadoussac
Primul obiectiv era Tadoussac, unde de fapt începe fiordul Sagueney. Era pentru prima oară cănd vedeam un fiord. Dar nu numai atăt un fiord care intră in estuarul fluviului Sf Laurentiu. Se însera si pozele de apus de soare cu bacul pe fundal în acest loc unic in lume ar putea fii invidiate de cel mai profesionist fotograf.
A doua zi am vizitat orasul care are importante obiective turistice începănd cu vechea clădire unde se facea trocul între bastinasi si francezi, hotelul Tadoussac care are o priveliste la răul Sf. Laurentiu si sfărsind cu vechea biserică. Orasul a fost fondat de Pierre de Chauvin de Tonnetuit în anul 1600. Ne bucuram că puteam să exersăm limba franceză desi cănd ne poticneam o mai dădeam pe engleză. Ne încantau numele magazinelor: “Boulangerie”(Păine) ”Epicerie”(Aprozar) ”Charcuterie”(Carne) “Buanderie” (Spălătorie). Toate magazinele aveau nume frantuzesti. Aici sunt alte lanturi de magazine fată de cele din Ontario. De exemplu în loc de Shopper Drug Mart exista Jean Coutou. Ne încăntă că în loc de “donuts” serveam “beignes” cărora nu le poti spune nici covrigi nici gogosi. Produsele erau aceleasi dar fiind denumite diferit parcă aveau alt parfum si cred că acesta era efectul madelenei lui Marcel Proust, fiind găsit departe în copilarie, cănd doamna profesoară de limba franceză ne învăta monumentele Parisului arătăndu-ni-le pe harta orasului.
Este un oras fermecător, primul punct în care s-a făcut comert de blănuri. Vechea biserică cu plăcile funerare cu patina vremii ne duce cu găndul acum 400 de ani. Lăngă ea se află un hotel renovat care străluceste si atrage turistii. Problema noastră acum era să trecem pe partea cealaltă a răului Sf. Laurentiu. Nu stiam că este asa o problemă să poti să iei bacul. Am tot încercat încolo si încoace dar toate erau ocupate. Numai în nord în orasul Baie Comeau am găsit loc si asta pentru a doua zi. Punctele de informare erau foarte bogat dotate si aveau telefon unde puteai să faci rezervare la bac. De asemeni aveau computere cu legatură la internet gratis.
Baie Comeau
Nu ne-a părut rău ca am mers asa de la nord. Cu căt ne îndepărtăm de civilizatie era mai salbatic si mai frumos. În Baie Comeau am facut niste excursii în Grădina de Ghetari. Ghetari nu mai sunt de mult pe aici dar au ramas grămezi de scoici care au transformat locul într-un laborator de cerecetări stiintifice. A fost aici si o fabrică de fărămat scoici mai demult, iar ghidul ne arată ceea ce a mai rămas din vechile masini.
Acolo am aflat despre Gilles Vigneault, genialul căntăret-poet născut mai la nord de Tadoussac ceea ce îl îndreptăteste să spună într-unul din căntecele sale:
Mon pays ce n'est pas un pays, c'est l'hiver
Glia nu este tara ci este iarna
Mon jardin ce n'est pas un jardin, c'est la plaine
Grădina mea nu este o simpla grădina ci este cămpia
Mon chemin ce n'est pas un chemin, c'est la neige
Drumul meu nu este un drum ci este omătul
Mon pays ce n'est pas un pays, c'est l'hiver
Tara mea nu este o tară ci este iarna.
Pe drumul către camping intrăm la spectacolul de la Cap de Bon Desir ( Capul Dorintei). Nu suntem la Marineland în Ontario ci la spectacolul pregătit de natură. Ne asezăm comfortabil pe stancile asezate corespunzator de mama natură si balenele, prim balerine, trecănd pe lăngă mal se întrec în a ne arăta spinările care sunt cănd cocosate (Minke Whale) cănd mici(Marsuin) cănd imense (Humpback Whale) si ni se spune de către cercetătorul de serviciu că le-am pierdut pe cele albe (Beluga). Nu le-am văzut plonjănd pe o parte asa cum erau arătate în muzeu dar si asa era ceva nemaipomenit. În muzeul alăturat balenele erau descrise, analizate, filmate. Puteai să devii expert în aceste minuni ale naturii.
Podul Confederatiei
Ca să ajungi pe insula Prince Edward Island trebuie să treci peste podul Confederation Bridge si să te intorci cu bacul la celălalt capăt al insulei.
Confederation Bridge este printre minunile construite ale Canadei fiind lung de 12 km. Constructia lui terminată în 1997 a trebuit să fie specială dat fiind ca trebuie să facă fată gheturilor.
Pe partea provinciei Nova Scotia podul începe la Cap Jourimain iar pe partea insulei PEI se termină la Borden.
Circulatia pe pod este limitata la viteza de 80 de km si nu poti sa faci cale întoarsă.
PEI (Prince Edward Island)
Nu ne închipuiam că insula este atăt de mică. În două ore poti să o străbati de-a lungul.
După vizita de rigoare la mult asteptatul muzeu Anne of the Green Gables renumit din cauză că a fost descris în cartea lui Lucy Maud Montgomery, ne îndreptăm spre Charlottetown, capitala orasului.
Province House – clădirea unde a apărut idea confedreratiei este pe lista noastra dar sunt si alte surprize în sac.
Muzeul este foarte interesant pentru ca îti readuce o epocă în fata ochilor, începănd de la toaletele frumusetilor de la baluri pănă la sala în care s-a tinut conferinta si terminănd cu un film în care în mod sugubăt esti învătat istoria Canadei.
Temandu-se de America, Anglia este de accord cu confederatia. Însă circul care trecea prin oras este mai interesant si mai important decăt conferinta cea plictisitoare asa că invitatii la conferintă sunt primiti de singurul om care nu se dusese la circ Mr. Pope. El văsleste pănă la vasul pe care vin invitatii si se scuză ca nu sunt mai multi să îi primească. Si poate că nu am fii aflat nimic despre ce s-a intamplat atunci dacă unul dintre invitati nu i-ar fii scris sotiei ca să o informeze despre ce s-a întamplat. Conferinta de la Charlottetown este doar începutul. Au trebuit sa urmeze alte două conferinte pănă ce s-a întemeiat confederatia.
Întamplator ajungem la un “Ghost Tour”(Turul Fantomelor). Esti plimbat prin oras si ti se arată locul în care au avut loc evenimente înfricosătoare din oras, printre care si legenda că într-una din biserici vin fantomele celor care au murit înnecati dupa ce un vas s-a scufundat ceea ce nu este de mirare dat fiind că principala meserie a celor din oraăs a fost si este marinăritul. Se pare că este o noua modă în orase să ti se prezinte orassele în acest fel. Nu ne mira dat fiind popularul “Zombie Walk” din Toronto care este ceva foarte recent. Apropo termenul de “Zombie” este ceva inventat de un producator de filme. Este ceva fantastic. În loc de vrajitoare sau zăna cea rea acum avem zombies. Zăna cea rea era mai credibila fată de zombies, mortii care se plimbă prin oras? Cam greu de crezut. În nici un caz dacă ai depasit vărsta de 10 ani. Si aceste povesti îsi au rolul lor dar numai de Halloween. În luna iulie nu ne putem închipui povesti de groază cand cerul e atat de senin si florile miros îmbătător.
Ne grăbim să ajungem la camping pentru că trebuie să trecem în provincia Nova Scotia. În noaptea aceea campingul la care înnoptăm are în mijloc un cimitir. Foarte original si mai ales o urmare firească la Ghost Tour.
Iar eu trebuie să merg păna la poarta de intrare la ora 11 noaptea ca să plătesc locul de campare, trecănd pe lăngă cimitir.
Dana Mateescu
|
Dana Mateescu 8/24/2023 |
Contact: |
|
|
