Cartea " Când eram prietenă cu timpul - Lucia Verman "
Prefața .
Darul Luciei
Verba volant, scripta manent, spuneau cei mai vechi
dintre strămoșii noștri, latinii. Povestirile inserate
acestui volum de debut postum tocmai un astfel de adevăr vor
să demonstreze. Dar partea întristătoare a acestui mănunchi de
mesaje optimiste pe care le primim de la autoarea lor este aceea
că ele ne vin de undeva, din îndepărtările necuprinsului existențial.
Reprezentând, am putea spune fără a încerca sentimentul de
frustrare îndoliată, un mod aparte de restitutio in integru a unei
opere literare rostită, portretizată și turnată în „cuvinte potrivite”,
după cum spunea cândva meșterul Arghezi, și care creionează
imagini și sentimente ce ni se înfățișează nouă, cititorilor,
grație urmașilor alături de care autoarea lor și-a trăit cea mai
mare parte a anilor săi de viață.
Pentru noi, cititorii acestor 55 de mini-secvențe de viață
romanțată, așa cum le-a trăit, perceput și portretizat autoarea,
dezvăluirea talentului literar al Lucicăi reprezintă o adevărată
surpriză deosebit de plăcută. Un talent ce s-a manifestat latent
și pe care l-am putea asemui fructului care se coace târziu și are
arome și un gust cu totul și cu totul aparte, precum rodiile de
aur din bine-cunoscuta poveste cu același nume a neîntrecutului
nostru povestitor de legende Petre Ispirescu. Și asta, pentru că
povestirile Lucicăi se inspiră din „aventurile domestice” de zi cu
zi, cu obișnuitele sale momente și întâmplări ce nu au nimic spectaculos
în afară de un firesc al lucrurilor, dar văzute, percepute
și îmbrăcate în hainele inefabilului creator. Ceea ce ne demonstrează
că autoarea s-a aflat permanent sub aura nevăzută multă
vreme, dar prezentă, a talentului. A pasiunii de a crea ceva care
să fie numai și numai al tău/al ei și care să te definească în raport
cu cei din jurul tău. Urmând îndemnul - știut ori poate doar
intuit, al scriitorului englez Oscar Wilde: „A fi apt de o pasiune
şi a nu o trăi te face incomplet şi limitat”. Iată, însă, că Luci și-a
trăit din plin pasiunea, pe care însă ne-a dezvăluit-o abia la vârsta
pe care a considerat-o potrivită pentru „a ieși în lume” cu mărturiile
talentului său, însușire mirabilă despre care un alt maestru al
condeiului, americanul Leo Buscaglia, spunea: „Talentul tău este
darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău
pentru Dumnezeu”.
Știm că fiecare lucru frumos și folositor pentru tine și ceilalți
își are izvorul și în ascendența înaintașilor tăi. Și cred că în cazul
autoarei de față cel care a dăruit-o cu talentul și fascinația creației
prin cuvânt a fost tatăl său Eugen, un reputat și bine-cunoscut
gazetar băcăuan, care la rândul său și-a descoperit vocația de
scriitor la vârsta senectuții, când „a explodat” în universul literar
cu povestiri de o adâncă simțire sufletească. Așadar, consemnând
legătura sangvină dintre cele două nume, m-aș putea considera
îndreptățit să spun că, și în acest caz, așchia nu a sărit departe de
gard. Având, amândoi, marele privilegiu de a-și adăpa talentele și
harul mânuirii condeiului în slujba zeiței Afrodita, din ținuturile
de basm ale Ceahlăului și Panaghiei, cu râurile lor de poveste
Bistrița Aurie și Ozana, locuri de o dumnezeiască frumusețe și
oameni dăruiți artelor cuvintelor, precum Sadoveanu, Creangă
ori Hogaș, plaiuri de poveste care i-au inspirat deopotrivă pe tată
și fiică. Toate acestea au rămas adânc pătrunse în inima Luciei,
chiar dacă mai bine de jumătate din anii trecerii ei prin această
lume i-a petrecut pe meleagurile îndepărtate ale Canadei, acolo
unde și-a întâlnit rostul și menirea de soție, de mamă și, acum, de
scriitoare. Rămânând, însă, pentru totdeauna, aceeași româncă
iubitoare de plai originar și a oamenilor săi de poveste.
Nu-mi propun să răpesc viitorilor cititori ai acestor minunate
miniaturi literare de o mare sensibilitate și trăire sufletească
plăcerea de a se identifica cu personajele cărții, ci doar să remarc
mesajul miraculos-optimist al celei dintâi povestiri din această
carte-bijuterie, intitulată GIGEL. O povestire ce reinterpretează,
în imagini și sentimente, străvechiul mit ancestral al renașterii.
Acel mit al renașterii perpetue a elementelor naturii, a miracolului
pe care doar misterele Cerului îl pot împlini. Prin personificarea
copacului Gigel, suntem martorii reînvierii, ai vieții fără
de moarte. Un simbol al veșniciei. Și iată cum Lucia se identifică
cu ramurile ce revin la viață, o premoniție ce i se împlinește prin
povestirile care-i imortalizează memoria. Așa cum, de altfel, o
făcuse, înainte cu un văleat de ani, tatăl său prin povestirea Liliacul
alb – despre acel copac ce sfidează de ani și ani betoanele
ce-i încorsetează trupul și care se îmbracă, primăvară de primăvară,
în straiele albe și pure ale florilor luminând și înveselind
ferestrele apartamentului în care povestitorul său își purta viața.
Două personaje de basm, doi copaci, doi oameni – tată și fiică,
același destin implacabil al reîntoarcerii la viață prin simbolul
reînvierii naturii. Premonițiile Luciei adeverindu-i-se prin cifra
fatidică a destinului: 55 de povestiri pentru 55 de ani de popas
în astă lume. Este darul pe care și-l oferă, și pe care ni-l oferă
și nouă, tuturor, deopotrivă celor de-acasă, fie din Moldova ei
natală iubită, fie din patria de adopție, glăsuindu-și sentimentele
în aceeași dulce limbă românească.
Lucia s-a urcat la ceruri, dar continuă să fie printre noi prin
darul celor 55 de povestiri și al amintirilor despre cea care „a fost
odată ca niciodată” în nemurirea ei sentimental-literară.
Mihai Buznea
............................
N.O.
O colecție de povestiri și scrisori, volumul este rezumatul unei vieți petrecute mai mult de jumătate ca emigrant în Canada, dar cu legături strânse și rădăcini adânci în patria natală.
Scrisă , cu bucurii, nostalgii, dureri și tristeți, toate foarte frumos reflectate într-o narativă plină de umor și optimism, cu ironie subtilă și, adeseori, cu multă autoironie, cartea ilustrează trăiri atât de pământene, încât devin foarte ușor de recunoscut și retrăit.
Cartea a fost tipărită în România în iulie 2023, cu o prefața și o recenzie a reputatului ziarist băcăuan, Mihai Buznea
Lansarea cărții a avut loc in 19 Iulie la Biblioteca Județeană Bacău Costache Sturza.
Cartea " Când eram prietenă cu timpul - Lucia Verman " va fi prezentată si la Toronto la o intâlnire a grupului de la Observatorul .
|
Observatorul 8/22/2023 |
Contact: |
|
|
