Să ne ferim de cel viclean
Mai înainte de a intra în subiect este necesar să amintim câteva lucruri.
După cuvântul Sfinților Părinți,teolog este acela care mai întâi se roagă lui Dumnezeu și apoi cutează să vorbească despre El.Duhurile necurate,diavolii,”cred în Dumnezeu și se cutremură”(Iacob,2,19) dar aceste duhuri căzute nu se roagă.Deci diavolii sunt falși teologi,înșelători. Prin păcat,prin ascultarea de cel viclean, omul îi oferă diavolului mai mult decât diavolul îi poate oferi lui. Diavolul nu dăruiește pentru că nu poate manifesta decât iubire de sine. De aceea, tot ceea ce ni se pare că el oferă este de fapt amăgire și inselare. Nu întâmplător este numit “tatăl minciunii”. În schimb, el își găsește satisfacția văzând omul rupt de Dumnezeu, de Cale, Adevăr și Viață.
Diavolul cunoaște cât de mult îl iubește Dumnezeu pe om. Este o realitate asupra căreia nu are nici cea mai mică putere. Încearcă însă să influențeze inima omului. O împietrește într-atât încât să nu mai poată primi iubirea dumnezeiască și nici să nu o poată manifesta față de semeni și intreagă creație.
Diavolul se folosește de ispită iar lupta lui se duce la nivelul gândului și al ideilor. Mai mult, diavolul ne prezintă lucrurile întotdeauna în favoarea noastră. Dar să nu pierdem din vedere că într-un final diavolul rămâne cu ispita, iar noi ne alegem cu păcatul. El nu ne poate forța să păcătuim. Pentru căderea în păcât noi suntem responsabili.Dar pentru a face înșelarea deplină,divolul se ascunde și „Cea mai mare izbândă a Satanei împotriva Binelui a avut loc în momentul în care i-a convins pe oameni că el nu există” .
În lumea pe care o străbatem,așa cum ziceam, între alte aberații mult vehiculate, o putem auzi și pe cea tagaduind existența și lucrarea necuratului.Pentru necuratul asta este o mare biruință căci mai mare bucurie decât de a fi tăgăduit el nu are.Fiind duh și esență a răului,negativitate pură,el dorește starea de secreție și chiar tagaduire.Dar asta nu schimbă realitatea că necuratul există,lucrează în voie și rănește în masă.
Demonii sunt duhuri căzute,îngeri căzuți.”Prințul” lor,Lucifer,prin duh de mândrie s-a dorit pe sine asemenea lui Dumnezeu și,cum îngerii comunică prin gânduri,acest gând al lui Lucifer a fost instantaneu cunoscut.Parte din îngeri s-au împărtășit cu Lucifer și au fost zvarliti în Iad.Atunci Mai Marele Voievod al Îngerilor a rostit, “Michael”,”nimeni nu este ca El” și a adăugat “să stăm bine,să stăm cu frică”.Această sabie de foc stă și azi în mâinile Marelui Voievod al cetelor îngerești Michael,cel care ne va duce la Rai de vom fi vrednici.
Căzut, Lucifer,prințul dimineții, a devenit “satana”,în ebraică,”cel care dezbină”,iar asociații lui “diabolos”,în greacă,”cei care calomniază”,”cei care mint”În interiorul lor există o ierarhie și cete specializate: în desfrâu,beție, ucidere,furt și așa mai departe.Tot acolo sunt și “demonii teologi”,cei care știu Scripturile mai bine ca oricine și care știu să însele pe cei mândrii.Așa au apărut religiile aberante,sectele și cultele,așa au apărut ereziile și ateismul.Toate ,un adevărat cancer pe trupul omenirii.Demonii schimonosesc lucrurile și de aceea sunt numiți “cel viclean”.Căci viclenia este încă mai nocivă decât răul vădit.
Scopulu lor,de a înșela pe oameni și ai trage în abis,este datorat dorinței demente de a mâhni pe Dumnezeu, a cărui dragoste de oameni ei o știu.O fac și din invidie ,căci știu ce au pierdut și știu și ce pot câștigă oamenii ascultând de Dumnezeu și Biserica Lui Dreptmaritoare.Pe cei pe care îi stăpânesc, demonii îi urăsc la fel de înverșunat și îi batjocoresc .Necuratul scrasneste de bucurie la gândul chinului ce îi așteaptă pe cei căzuți în stăpânirea lor.Dar în privința lucrării lor trebuie spus că ea este de fapt o “neputicioasa îndrăznire”.Demonii nu pot să îi silească pe oameni,îi pot doar ispiti.Depinde de libera voie a fiecărui om de a primi sau respinge ispita.Iar respingerea se face mai ales prin smerenie,rugăciune,semnul Sfintei Cruci,și ajutorul lui Dumnezeu.Aici trebuie făcută o foarte importantă precizare.
Noi nu știm care este relația dintre Dumnezeu și necuratul.Cel mai bine vedem asta din misteriosul text al “Cărții lui Iov”.Este o taină care nu este pentru oameni să o afle.Nu le este spusă și deci nu le este de folos.Dar știm sigur că ni se spune poruncitor să îl respingem și să nu îi ascultăm șoaptele,șoaptele “ucigașului de oameni și tată al minciunilor”.
Manifestările răului diabolic sunt trei :parazitismul:răul nu are stare “în sine” este doar absență a binelui;impostura:schimonosirea,falsificarea înțelesurilor,spre exemplu egalitatea cu egalitarismul,și parodia:încercarea de a imita pe Dumnezeu,de a crea un “plan” alternativ,gen “turnul Babel” sau “globalismul”.Un exemplu ilustrativ ar fi diferența dintre “ghicit”(care este de la necuratul) și profeție Dumnezeiască.”Ghicitul” este răspuns la curiozități triviale și nocive,profeția se referă la planul mântuirii în veșnicie.
Fiind “tatăl al minciunii” cu necuratul nu se discuta și mai ales nu se “speculează” aspecte ale răului.Intrând în asemenea dialog devenim ,cu voie sau fără,complici și,mai devreme sau mai târziu,demonizați.Poate cel mai bun exemplu este cursa demonică,în care a căzut bună parte din lume,a “condiționării genetice”.
Aparent o curiozitate sau direct disciplină științifică,”condiționarea genetică” este folosită că metodă de justificare a stării de păcat.Astfel tot soiul de pseudo specialiști vorbesc despre “condiționarea genetică” a invertitilor sexuali, a criminalilor, a bețivilor, a hoților.Dacă fiecare ar fi “condiționat genetic” atunci nici nu ar mai exista “păcat”.Sau cum spun “imbecilii utili”, “așa s-au născut”.Nimic mai fals.Aceasta este capitulare la “argumentele” celui rău.
Fiecare om s-a născut cu liber arbitru,cu liberă voie, cu puterea și obligația de a alege între bine și rău ..Pentru fiecare act pe care îl facem suntem responsabili și deci liberi.Cum spunea un mare gânditor,prin însăși natura sa,”omul este condamnat la libertate”.Nu există cale împrejur.
Un alt exemplu despre pericolul dialogului cu necuratul sunt “modificările genetice”.Acestea nu sunt alta decât canibalism în haină nouă.Nimic altceva.Esența canibalismului este credința că poți obține o schimbare consumând țesuturi umane.
Iar exemplele pot continuă la nesfârșit.
Între altele pe acești solemni indivizi care întră în dialog cu necuratul îi putem recunoaște și după modul ridicol în care se iau totalmente în serios,după modul în care rostesc cele mai dureroase truisme,după modul în care imită cea mai penibilă modă.Este chipul inchinatorilor la idoli.
Un Drept maritor creștin nu trebuie să se ia pe sine prea mult în serios și chiar trebuie să folosească cu grijă umorul.Mai ales un Ortodox nu trebuie să fie trist.
Sfântul Serafim din Sarov își salute vizitatorii prin cuvintele,”bucuria mea” și de fiecare dată adaugă “noi nu avem motiv să fim triști căci Hristos a înviat”.Cu adevărat nu avem motiv să fim triști, prin darul Sfintei Ortodoxii.Nici un motiv!
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA, Michigan
|
Alexandru Nemoianu 8/20/2023 |
Contact: |
|
|
