Inchinăciune de Sfânta MARIA-
prin mereaua tinereții sacre
m-am certat cu legile zbanghii
potlogite doar cu simulacre
care mă târau prin pușcării.
de pe bătătura casei mele
am strigat prea-sfânta și-a venit.
de atunci -MARIA- două stele
suntem...ce destinul ne-am unit.
din stinghere oaze , cu căință,
am strigat la Tine - însetat,
și pe porii arși de suferință,
maica mea MARIA...ai plouat.
și în toamna sfântă a iubirii,
pârguit cu germeni de iubit,
Tu m-ai învățat, ca pe toți mirii
și-n altaruil tău m-ai fost nuntit.
n-aveam muze...și m-ai dat la muze.
greu...mi-am săltat casă de chirpici.
ți-am citit rostirea de pe buze:
pune-ți crucea de creștin - AICI!
și m-am dus și m-am întors acasă.
avem rod în vie și copii.
prin perdeaua vieții...de melasă,
în genunchi - zburăm spre veșnicii.
prin pelerinajul vârstei mele
ne-am rugat ca ori ce heruvim,
și Sfânta MARIA - dintre stele,
ne-a sființit cu zbor spre velerim...
....................
Am fost de Sfînta Maria la biserica unde am fost botezat
Atunci am scris și poemul acesta
George FILIP
RUGĂ CU FECIOARĂ
du-te soro...îi spunea Fecioara
cineva mai trebuie să plouă
pe pământ grădina pământeană
se îmbracă - azi - în ie nouă.
da...desigur, trebuie să plouă
altfel nu mai crește holda mare
Marea nu mai pune pește-n plasă
iar creștinii nu au de mâncare.
este-o după noapte ca oricare
puii lumii se trezesc la viață
și Fecioara iese-n pragul lumii
proslăvind să fie dimineață.
scarabeii se clătesc pe față
gospodarii...unii, mai înjură
nu prea au grăunțe să le-arunce
sufletelor de pe bătătură.
trecem un colac din gură-n gură
câți mai suntem...taica habar n-are
numai maica știe și Fecioara
care suflă noaptea-n lumânare.
Doamne...fericit e cel ce n-are
nici necazuri, nici dricuri la poartă
seara toți ne-ntoarcem la colibă
supărați pe trista noastră soartă.
crezul nostru către cer ne poartă
și ne e ușoară sihăstria
că în ceruri, lângă Doamne-Doamne
ne veghează FECIOARA MARIA
2018 -la Tuzla.
george FILIP
MARIETA
-la Sfânta Maria-
Marieta...nu vam spus de ea
și ea este tot nepoata mea.
s-a-nrudit cu mine într-un an
când s-a măritat cu Adrian.
dar nepotul meu, cam pișicher,
s-a grăbit și s-a urcat la cer.
el s-a dus spre veșnice vecii
și-a lăsat pe lume doi copii.
Marieta i-a crescut frumos,
să fie prin viață de folos
și dorința i s-a împlinit,
puștii oameni bravi au devenit.
astăzi suntem bine,mână-n mână.
le-am lăsat în dar casa bătrână
și-au întinerit-o,dragii mei,
Marieta cu flăcăii ei.
Marieta-i mândră și voioasă.
toți sunt mândri că li-i casa-casă.
eu - de dragul lor - cu bucurie,
le dedic această poezie...
August -2018 -Tuzla
george FILIP
S-A BOTEZAT MARIA
-poem de dor pentru Maria-
pictez pe timp fără culori reale
și-mi scriu poemele în necuvinte,
nu calc pe pământene magistrale
și nu de printre sfinte-mi culeg finte.
pe vinovați nu-i caut printre oameni,
o floare rară n-o rup din grădină,
pe vinovați nu-i smulg de printre fameni
și gâze nu adorm în parafină.
eu știu că sunt pe lume multe lucruri
pe care nu le fac...de nu se face.
prin bâlciul vieții nu umblu cu trucuri
și nu-mi vânez rivalii - vezi-i doamne
acolo...pentru mine-i doar acolo,
aici e pentru mine doar prezentul.
eu nu cânt imnuri fredonând tremolo
și nu-mi scriu cu iluzii testamentul.
cuvintele - mie să-mi dați cuvinte
să le zidesc în tainele ideii.
și n-am să uit, în veci mi-aduc aminte
să-i duc prinosul meu de dor - femeii.
dacă vreodată-mi va cădea aripa
și va păli iuibirea mea curată,
o să mă rog să mă topească clipa
într-o MARIE prea-adevărată.
femeia mea s-a botezat MARIA
și s-a nuntit cu-n gheorghe de la țară.
să-i fie lăudată veșnicia
de ziua ei - în fiecare vară...
Montreal
George Filip
|
George Filip 8/15/2023 |
Contact: |
|
|
