Colaj de poezie
Ezitare
Dezlegă-mi robia caldă de vară
Ce mă afundă molatec în simțuri ispite.
Prea tolănită la soarele încins în pleoapă
Pe umărul meu de speranță, învie secunda, iubite.
Dă-mi viață.
Avânt
Alcătuiri ale lumii
Delir de fine candori,
Degetare și foarfeci
Foșnesc ductile tăceri,
Atingeri de gene pornesc.
Splendoare compusă din euri
Ce altceva, decât
Înfățișarea sublimă de stea,
E croitul lui eu?
Sunt linia din zămislirea ta desenată,
Ascuțime pe za.
Versorul iernii
Am respirat o secundă mai puțin
Privindu-ți irisul dezbrăcat de culoare.
Încolțiră îndrăgostiri aruncate
În calde săruturi.
Dimineți moi explodând
Din abisuri de gând
Mi-au aruncat andantele,
În pașii tocați pe șoapte balans.
Mirarea de contrabas
Cobora grade.
Spasm
Să vină un dezmierdat
Fără oftare,
Să curgă polenul neliniștii tale, plecate.
Să fiu amintirea
Curgându-ți privirea smolită de soare,
În Bistrița noastră pletoasă,
Acasă, în balconul cu soare.
Plumbuit
La miez de septembrie
Am ascultat o iarnă.
Pe violină, în seară
Curgeau dezghețuri de stele,
Visele dăruite plecau zmeie.
Le roteam franjurii scuturau dansuri,
Zburam tangoul în ritmuri.
Cerneam și vibram fado,
Zâmbetul tău alunga corbii în aripi.
Sedilă
Duzi algebrici,
Iezi alegorici sting foamea
De cifre banale.
Respiri o chemare
De mare adânc.
Neputința
O toamnă cu coadă păun
Ascunde cuie și vinde cărbuni,
Grătare de soare
Îngroapă carnea lor.
Convingătoare înfoaie
Pierdute alizee, demult uitate,
Porturi stinse, romantismul curgând val.
Sireți și Pruți îi lunecă încă
Șlepurile, spre liman.
Poticniții zei uită
Că există aripi mai ample în dor.
Motorul de inocență
L-au secționat, nu l-au visat.
Polaroid
Amurg de mare viteză pledezi.
Pleacă frunzele verzi pe internet,
Cohorte de visuri agale,
Curgătoare în mreje adânci.
Au ochi injectați spre miraj
Suspicioase se aruncă domol pasiunii,
Să nu ofilească lumina în dor.
Străpung zâmbet pe norul ușor
Te dezmierzi.
Vid
Netrăitele temeri scurg fericirea
O soarbe cu buzele calde bruma,
Dezbracă neliniștea,
Rămâne-ncolțită în stare
Roua de stea.
firescul
Naștem pământul
Naștem verdele
Naștem amiaza albastră
Naștem fântâna dorului,
Murim omorându-ne visul
Fidelități în contradicție.
Geruiri
Nesfârșit sfredelau,
Îndulceau palmele, bulgări plămadă.
Dospeau spre firbinte convingeri,
Căutau amprentele boarea,
Născând descântec de vară.
Se-nmuia clipa,
Se curenta floarea ușor scuturată în salbă,
Dezmierda aburirea de șoaptă.
Te voi
Am să te ard
În înalt,
Am să te smulg dor adânc,
Am să te storc de păcat,
Privire mai mult,
Mângâia.
Love
Mi-ai schimbat acumulatorul
Am reinventat lucirea,
Să-mi fac harakiri
Sărutului meu, nu gândi!
Cuptor
Încălzește-mi gândul
Cu respirația focului tău,
Ascuns în coasta din pleoapa
Sfruntată ecou.
Îmbrățișează-mi privirea
De leu,
Doar așa ne vom coace anii în vatră.
Allegro
Ce puțin timp ne dă viața, gândim uneori,
Ca apoi,
Prețuind potrivnica clipă,
Alergăm să respirăm repetat și împreună
Din clepsidra luminând simfonie,
Sunt vocalele zâmbetelor noastre în timp câștigate.
Nu e loc de angoasă, e timp.
Au înfrunzit secundele dorului nostru
Eu o Cartagină, tu al meu Hannibal
Luptând pentru mine
Într-un război câștigat în iubit.
La mijloc de cer
Ești departe
Și perna ta somnoroasă
Alene mă cheamă la moale.
Culoarea nocturnă-n simțire
Ne vrea luceferi de seară
Spre văi înalte de întins fără margini.
Simțim la distanță,
Alunecăm pedalând în carnală visare
Să ne-ntâlnim abisal într-o organică stare.
Mă suni și-mi spui dimineața în zori
Că ne-am plimbat de mână în al tău cer.
Respirăm, mă iubești acum și aici,
Dar la distanță, mai mult?
Refresh
Gânduri gonite,
O fugă în lume zorind,
Spre zona crepusculară
Ce stinge-n orizont,
Întâlnirile tale bărbat.
Plecat să se arunce în hău de femeie
Caldă, prietenoasă, curioasă în viață.
Cu copii încă nenăscuți
În amiaza voastră,
Pornită să prindă abonament
La sublimul din viață.
Un altfel de leopard
Nici nu mai știu ce e bine sau rău,
Din hăul tău de felină,
Dar eu mai sper la un rinocer
Care să mă înfrunte în dor,
Pe lumină.
Oare de ce?
Atât de speriată,
Prea speriată de iubirea ce mă încearcă,
De cât de aprinsă e flacăra.
Uneori, te caut să-mi strivești în spărtură de stea
imaginația mea.
Ți-o dau împrumut.
În amiaza vieții.
Să te iei la alergat cu ea,
Să risipești
Negura de îndoială letală,
Din povestea străfulgerată,
Domoală și nesolitară.
Fără să vreau
Am chemat ploia și a venit
Peste căldură și timp.
Oasele-mi cereau atâta soare
Că îl căram în spinare,
Il simțeam sfredelindu-mi pielea și carnea
Topindu-mi împotrivirea
Dezgolindu-mi scheletul solitudinii.
Mă pătrundeau razele până la calcificare
Și mă aruncau în mrejele tale.
Apoi, ceream să mă ude până-n pământul din nori,
Nu mai mult.
Picurii noștri porniți,
Fiori de curcubeu peste torențiale făclii.
|
Paula Bârsan 8/13/2023 |
Contact: |
|
|
