România a intrat in Primul; Război Mondial pe 14/ 27 august 1916
Regele a convocat un Consiliu de Coroană la castelul Peleș din Sinaia, pentru a decide poziția României în această situație. Chiar în ziua deschiderii Consiliului Carol I îi spunea ambasadorului german de la București că a luat măsuri pentru mobilizarea armatei, fiind convins că la Sinaia se va decide intrarea României în război, alături de Germania. Consiliul a avut loc pe 3 august, ziua în care a fost anunțată neutralitatea Italiei, țară care era legată de Austro-Ungaria prin același tratat defensiv ca și România. Încă de la începutul întrunirii, regele a susținut necesitatea și obligația intrării în război alături de Puterile Centrale. „Această alianță ne-a asigurat, în ultimele decenii, foloase netăgăduite, a o părăsi astăzi, ar însemna a pierde beneficiile a 30 de ani de muncă și roade”, a spus Carol.
Ferm convins că în acel moment se decidea viitorul țării, regele nu admitea nici măcar posibilitatea neutralității: „Este o soluție rea, care va face ca România să piardă înalta situație pe care a câștigat-o”. În ciuda apelului tenace al regelui, aproape toți cei care au participat la cu Consiliul de Coroană au susținut neutralitatea, cu excepția lui Petre P. Carp. Împotriva intrării României în război s-a pronunțat până și Theodor Rosetti, bătrânul lider conservator, prieten apropiat al lui Carp și al lui Titu Maiorescu, toți trei germanofili convinși, și susținători ai alianței Puterile Centrale.
Cuvintele lui Rosetti - „decât să ne avântăm într-un război contra simțământului public, mai bine să rămânem neutri” - au căzut ca o lovitură de trăsnet pentru bătrânul rege. Prezent la Consiliu, I. G. Duca își amintea faptul că aceste cuvinte au produs o impresie profundă asupra lui Carol, care nu s-a așteptat ca Rosetti „să-l părăsească la sfârșitul vieții lui. Vizibil, gestul celui mai vechi dinte președinții lui de consiliu l-a durut”.
Singurul susținător al poziției regelui la Consiliul de Coroană a fost fruntașul conservator Petre P. Carp: „Eu fără nicio clipă de ezitarea, cer să mergem cu Tripla Alianță și să declarăm imediat război Rusiei. Ni se vorbește de opinia publică. Nu mă preocupă. Datoria omului de stat e să conducă el opinia publică, nu să se lase târât de această opinie publică. Omul de stat clarvăzător trebuie să-și urmeze calea. Opinia publică îi va fi în urmă recunoscătoare că nu s-a luat după rătăcirile ei”. Cât despre românii din Transilvania, Carp a spus că îl îngrijorează mai puțin, întrebând chiar: ”au manifestat ei oare dorința de a fi încorporați?”. Liderul conservator a și-a încheiat pledoaria afirmând susținerea totală față de soluția propusă de Carol I: „Regele a vorbit limbajul datoriei și onoarei, trebuie să-l urmăm. Avem un tratat, România trebuie să-și ție angajamentele”.
Toți ceilalți participanți la Consiliu s-au pronunțat ferm pentru soluția neutralității, inclusiv liderul din acel moment la Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, care a subliniat că tratatul care lega România de Tripla Alianță nu obliga țara să intre în război. I. G. Duca a relatat ulterior că, după cuvântarea șefului conservatorilor, regele a amenințat chiar cu abdicarea. „De altminteri, domnilor, eu mă consider legat de Puterile Centrale, dacă dumneavoastră credeți că fericirea României îi impune să urmeze de azi înainte o altă politică externă, eu sunt gata să mă retrag”, a spus regele, arătând spre principele Ferdinand.
Nimeni nu a reacționat la cuvintele regelui, care după un moment de șovăire, a înțeles că amenințarea a fost în van și a continuat să vorbească despre altceva, ca și cum nu ar fi rostit niciodată acele cuvinte. În toiul dezbaterilor a sosit telegrama care anunța neutralitatea Italiei, moment care grăbit luarea unei decizii definitive. Regele a fost nevoit să accepte decizia majorității, deși s-a exprimat clar că nu este de acord cu ea: „Constat că reprezentanții țării aproape în unanimitate au cerut neutralitatea României. Ca rege constituțional mă supun votului dumneavoastră, mi-e frică însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi în viitor”.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Declanșarea Primului Război Mondial a găsit România într-o situație delicată. Era legată printr-un tratat defensiv de Tripla Alianță și, implicit, de Austro-Ungaria, țară care ocupa Transilvania și Bucovina, provincii locuite de români. De cealaltă parte, România ar fi fost nevoită să se alieze cu Rusia, dușmanul tradițional, țară care la rândul ei ocupa o veche provincie românească, respectiv Basarabia. Practic, România trebuia să aleagă la ce teritorii locuite de români renunță. Însă această opțiune nu ar fi însemnat nimic, dacă nu câștiga războiul alături de aliații săi. Deznodământul războiului a fost extrem de norocos pentru România, însă la fel de bine putea să fie un dezastru, lucru demonstrat de ocupația germană și de pacea de la București. În loc să dobândească Transilvania și Bucovina, România a pierdut Dobrogea, fâșia munților și era ruinată de pata unor despăgubiri de război împovărătoare. În final, aliații occidentali ai României au câștigat războiul, iar Imperiul Țarist s-a dezmembrat. Într-un context extrem de norocos, România a obținut mai mult decât spera: toate cele trei provincii.
Decizia de a intra în război de partea Antantei nu a fost luată însă în unanimitate, numeroși lideri politici și oameni de cultură s-au opus. Fie din rusofobie, fie din convingerea fermă că Antanta nu are cum să câștige războiul, aceștia au considerat că România ar avea mai mult de câștigat dacă s-ar alătura Germaniei. Printre cei numiți încă de atunci germanofili, se regăseau importanți lideri politici, precum și nume importante ale culturii românești: Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Victor Babeș, Mateiu Caragiale, Petre P. Carp, George Coșbuc, Gala Galaction, Constantin Giurescu, Dimitrie Guști, Garabet Ibrăileanu, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Constantin Stere, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu, Duiliu Zamfirescu.
|
Sabin Popa 8/4/2023 |
Contact: |
|
|
