Forma rezistentei românesti ; Omenia
Neamul Românesc a trecut prin foarte grele încercări și suferințe;de la asurpirea și subjugarea străină,la nedreptatea socială și batjocura celor fără “neam și lege”.Este cu adevărat miraculos modul în care Românii au trecut prin aceste încercări,unele având durata de veacuri, fără să își schimbe firea lor tolerantă și fundamental încrezătoare,optimistă. Poate cea mai fioroasă încercare prin care au trecut Românii a fost comunismul. Un sistem introdus cu forță de ocupanți străini și menținut prin alogeni sau oameni decăzuți,așa cum am spus, fără “neam și lege”.În cursul acetei ultime și mai cumplite prigoane Românii au “rezistat”,s-au opus și dovadă acestei foarte reușite “rezistențe” este faptul că Românii au rămas la fel:toleranți,încrezători și fundamental optimiști.Românii au rezistă în diferite forme:luptând cu armă în mâna în munți,alteori mințind și prefăcându-se ,dar cel mai mult prin faptul că au refuzat să răspundă la ură cu ura și la rău cu rău.Să ne aducem aminte de modul superb,cu adevărat nobil și elegant,în care Românii au sprijinit,și fizic și moral,pe cei ale căror rude se aflau în lagărele de exterminare comuniste.Sa ne aducem aminte cum s-a facut aceasta ajutorare,de la om la om,fara ostentatie si cu o delicatete care,din perspectiva,arata o eleganta sfasietoare.Să ne aducem aminte de felul în care în interiorul acestor fabrici ale morții,cei deținuți s-au ajutat unii pe alții:uneori doar cu o bucată de pâine mucezită care,în acele circumstanțe și de multe ori,însemna diferența dintre viață și moarte si intodeauna purtandu-se cu respect unul fata de altul. Să ne aducem aminte că viața lui Nicolae Steihardt ,bolnav de boala de intestine Chron, a fost salvată de către deținuții legionari care -i cedau rația lor de pâine. Această superbă formă de rezistență românească ,poate cea mai eroica forma de rezistenta,era rezultatul a două mii de viață cretin ortodoxă.Caci pentru Romani Ortodoxia nu era o “învățătură”, ci un mod de existența.Iar aici se mai vădește un adevăr(tâlcuit de către marele cărturar german Ernst Junger),” În situații în care cei mai deștepți eșuează,iar cei curajoși caută să afle o soluție,putem vedea cum cineva dă liniștit un sfat drept,sau face ceeace este bine.Atunci putem fi siguri că e vorba de un bărbat care se roagă.” .Iar forma specifică de manifestare a rezistentei romanesti, la suferinta si opresiune , a fost OMENIA.
Una dintre cele mai frumoase și mai mișcătoare vorbe românești,care mai poate fi auzită ,în sate mai adesea,este "vino să te omenesc" sau "am fost omenit".
În înțeles imediat " a omeni" pe cineva înseamnă a primi pe cineva în casă și a îi dărui o bucată de pâine,un pahar de apă,o vorba bună sau toate la un loc .Iar a "fi omenit" înseamnă a primi cele amintite mai înainte.Dincolo de frumusețea exprimării,dincolo de ilustrarea celei mai autentice trăsături românești,cea care leagă demnitatea de modestie și modestia de eleganță,"a omeni" înseamnă o profundă,absolută înțelegere a rostului de a fi în ființă și o trăire Ortodoxă cutremurătoare.Mai dovedește această vorba că Românii sunt un popor nu vechi,ci străvechi,cu o identitate și înțelegere de sine care trece de vremea istorică și ne duce "la început".
A "omeni" înseamnă înțelegerea și trăirea deplină,conștientă și pururea "angajată", a stării în care ne aflăm, a existenței noastre nu ca "indivizi",numere sociale și economice,dar ca "persoane",existente, conștiente de sine și de cele din jur.
"Persoana" este întotdeauna conștientă de sine,conștientă de relația cu Ziditorul și conștientă că realizarea ei nu se poate împlini decât în "comuniune", în relație cu semenul său.Iar realizarea relației cu semenul,care înseamnă trăirea creatoare a iubirii,înseamnă a jertfi;fără nadajde de recompensă imediată alta decât un zâmbet,o mulțumire,o strângere de mâna,o aducere aminte.Mai inseamna capacitatea de a intelege slabiciunile semenului nostrum si a nu judeca posibilele lui caderi.Aceasta intelegere,in dragoste,inseamna,ceeace fara egal exprima cuvintele,”prietenie din bogatia nedreapta”,bogatia care rezulta din capacitatea de a intelege si alina defectele aproapelui..Aceasta nu inseamna acceptarea pacatului,inseamna condamnarea pacatului dar dragoste pentru cel pacatos,inseamna a actiona ca “persoana”."Persoana" nu poate ființa decât în relație mutuală, care este necesar de respect și ideal ar trebui să fie de dragoste,din adânc în adânc și până la o cuprindere universală,"sobornicească".Prin "fața" sa și prin "cuvintele" sale, persoana stă în comuniune cu cei din jur și prin ele se mântuie ori se osândește.
"Omenia" exprimă toate cele pomenite și le implică pe toate.În această stare de "omenie"și în trăirea ei se arata ca Romanii au inteles si au implinit,atata cat in acesta lume cazuta este cu putiinta, cele spuse în Ioan,15;12 :”Aceasta este porunca Mea;Sa va iubiti unul pe altul,precum v-am iubit Eu”.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA. Michigan
|
Alexandru Nemoianu 7/23/2023 |
Contact: |
|
|
