Sf. Ilie, divinitate solară
La mijlocul lunii lui Cuptor, respectiv 20 iulie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie, care în mitologia românească reprezintă o divinitate a Soarelui și a Focului. El era identificat de geto-dacilor cu Zeul Focului Gebeleizis, având corespondentul de Helios în mitologia greacă. Potrivit legendelor Sf. Ilie provoacă în toiul verii ploi torențiale cu tunete și trăsnete, declanșând uneori și incendii, de asemenea, trimițând grindina pe pământ.
Nu s-a putut o ilustrare mai bună a manifestărilor meteo specifice lui Sântilie - cum mai este numit în popopr - decât aceste zile capricioase, cu caniculă și averse, parcă mai mult ca oricând. În tradiția populară se spune că temutul personaj mână un car de foc în timpul furtunilor și trimite fulgere și tunete în special către cei păcătoși.
În felurite reproduceri de artă, în fresce bisericești și imagistica populară Sf. Ilie apare într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripați.
În perioada sa pământeană se spune că Ilie ar fi săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului. Păcate pe care le-a ispășit ulterior în moduri diferite. În cele din urmă Dumnezeu l-a iertat și l-a urcat la cer într-o caleașcă cu roți de foc trasă de bidivii înaripați.
Lumea satului credea pe vremuri că Ilie cutreiera mai ales de ziua lui norii, fulgerând și trăsnind dracii cu biciul său de foc, spre a-i pedepsi pentru răul extraordinar pe care i l-au pricinuit. Și, întrucât încornorații înspăimântați se ascundeau uneori pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turle și chiar în trupul unor animale și ființe umane, năprasnicul justițiar îi trăsnea și fulgera cu mânie, pentru a face dreptate.
La noi în județ de mulți ani a devenit celebră Nedeia mocănească de la Voinești, ce tocmai a avut loc în splendidul decor natural de la marginea stațiunii balneare Covasna, manifestare iubită de localnici și de turiștii aflați în vacanță.
În dimineața acestei zile se culeg plante medicinale, în special, busuiocul. Era pus la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări.
Tradiția populară nu îngăduie să se consume mere (fructele lui SântIlie) până la 20 iulie și nici nu este voie ca aceste fructe să fie lovite unul de altul, pentru a nu abate grindina!
Sărbătoarea d9n 20 iulie marchează miezul verii pastorale, dată când le este permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, oierii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
Se obișnuia cu decenii în urmă ca în această zi să se organizeze nedei, petreceri populare ale sătenilor români trăitori la poalele Carpaților. Aveau loc târguri și iarmaroace, serbări cîmpenești - cum este și Nedeia de la Voinești. În cadrul acestor manifestări așteptate cu nerăbdare tot anul, oamenii se întâlneau bucuroși, schimbau opinii, făceau negoț, se cinsteau, petrecând cu cântec și joc până seara târziu.
Și în final să le adresăm La Mulți Ani celor ce poartă acest nume sfânt!
Horia C. Deliu
|
Horia C. Deliu 7/19/2023 |
Contact: |
|
|
