Fărâma de dumnezeire din spiritele noastre
Am primit recent o scurtă informație despre laminină, proteina în formă de cruce, cât și două imagini care o reprezentau. Informația sublinia faptul că: „Această proteină specială, ascunsă adânc în trupurile noastre, are un un rol important în fixarea dermei de epidermă, care ne ține corpul unit. Preoții spun că este dovadă că D-zeu există, că forma lamininei nu este decât această dovadă (…) O coincidență, sau amprenta lui Dumnezeu în trupurile noastre?”
Desigur, nu este o coincidență! Fiecare dintre noi avem impregnată o fărâmă de dumnezeire și de rai în spiritele noastre. Aceast crâmpei de rai îl manifestăm ori de câte ori trăim sentimente înălțătoare, cum ar fi dragostea necondiționată, altruismul, respectul, compasiunea, toleranța, empatia. Simple exemple sunt când acceptăm greșelile noastre și ale celorlalți cu iertare, când suntem îndrăgostiți și parcă toată lumea este a noastră și e greu ca cineva să ne supere, când ni se nasc copiii, când simțim suferința celui bolnav, când dăruim din timpul, abilitățile, banii, lucrurile noastre fără a ne gândi o clipă „oare ce vom primi în schimb?”, când îi tratăm pe ceilalți și orice-i viu pe planeta asta cum am dori ca noi să fim tratați sau chiar mai bine decât ne tratăm pe noi înșine.
Existența unei lumi spirituale nu este o idee nouă. Acest concept nu-şi are originea exclusiv în India şi Egipt, fiind întâlnit de asemenea în Europa, la celţi, la popoarele germanice şi, mai ales, la vechii greci. Ma voi referi la Platon, părintele religiei și al filosofiei, care a emis teoria că există o lume spirituală deasupra celei pământești: o lume infinit mai reală pe care se bazează tot ce experimentăm în lumea pământească. Platon a fost probabil un clarvăzător pentru că el nu numai că a crezut într-o vastă lume spirituală, el a căutat-o în sine și a simțit-o în el. De asemenea, Platon este și părintele teoriei Occidentale de moarte aparentă (the Western near-death narrative). În „Republica”, Platon relatează povestea unui soldat armean numit Er, care a avut o asemenea experiență după ce a fost rănit, considerat mort, și care s-a întors printre cei vii ca să le povestească ce-a văzut şi auzit în lumea spiritelor.
În centrul tuturor credințelor spirituale stă ideea că noi nu suntem ceea ce credem că suntem. Că noi nu suntem doar ființe pământești, destinate să călătorim în această lume un timp și apoi să dispărem. Înainte de a ne începe viețile noastre pe pământ, casa noastră a fost în cer, în lăcașul sufletelor, la care ne întoarcem după fiecare viaţă trăită şi încheiată pe Pământ pentru ca sufletul să ne fie spălat și vindecat cu energia luminii, să recapitulăm la școala spiritelor recenta viață trăită pe pământ, să identificăm ce am fi putut face mai bine și să găsim alternative. După un timp, revenim pe Terra, fără amintiri despre viețile anterioare și ne continuăm dezvoltarea spirituală.
Michael Newton, PH.D, în cartea sa „Journey of Souls – Case Studies of Life Between Lives”, Llewellyn Publications, 1994, bazată pe mărturisirile sub hipnoză a 30 de cazuri, prezintă călătoria sufletelor spre bază - lăcașul spiritelor după moartea corpului, detașarea de corp a spiritelor, tranchilitatea și bucuria întoarcerii acasă, în cer, într-un spațiu vast, luminos și sferic, invadat de un murmur liniștitor, unde sunt așteptați și primiți cu iubire, fără a fi judecați, unde sunt îndrumați, educați, realibitaţi. În acel spațiu divin, fără aglomerația de pe pământ, există o ierarhie (distinsă prin culori) a sufletelor, prin care fiecare suflet va parcurge etapele de dezvoltare spirituală până va atinge ultimul nivel, al divinității, moment în care alte experiențe de vieți pământești (reîncarnare) nu mai sunt necesare.
Sufletele tinere, care au trăit foarte puține vieți pământești sunt și cele mai predispuse la acte impulsive, criminale și sinucidere. M-am gândit că probabil Putin este un suflet foarte tânăr, care va avea nevoie de multe reîncarnări ca să ajungă la nivelul de dezvoltare spirituală deținut, de exemplu, de Dalai Lama.
Totul este conectat în cer și pe pământ și de cer și pământ, suntem legați unii de alții prin invizibile unde energetice, iar gândurile și acțiunile fiecărui individ au mai devreme sau mai târziu un impact în ei înșiși și în ceilalți. Noi toți suntem Unul.
Mă întreb cum ar evolua lumea în care trăim dacă fiecare dintre noi, indiferent de rasă, nationalitate, sex, cultură, educație şi statut ar fi conștient că viața noastră pe pământ nu este decât o verigă dintr-un lanț etern de vieți, că fiecare viață nu este decât o oportunitate de dezvoltare spirituală și de apropiere de divinitatea căreia, de fapt, aparținem și ne-am strădui să ne înălțăm spiritual la nivelul ei prin faptele noastre altruiste, pozitive și constructive?
Mă întreb cum ar arăta lumea dacă fiecare dintre noi am fi deplin conștienţi de frântura de rai și dumnezeire pe care o avem încrustată în noi și am face tot ce ne stă în putință să o extindem și să aducem pe pământ iubirea, lumina și armonia care există în cerul unde este casa noastră eternă? Cine a spus că „omul sfințește locul” a avut abilitatea de a vedea crâmpeiul de dumnezeire din semeni și de a aprecia efectul avut asupra mediului și a celorlalți de fiecare gând şi faptă.
Pentru cine nu crede că este posesorul unei molecule divine îl invit să-și imagineze că aceasta există în porii ființei sale și să se lase ghidat în planurile și faptele sale de iubirea lumii spirituale din care a venit și în care va pleca.
Valentina Teclici
Napier – Noua Zeelandă
Iulie 2023
|
Valentina Teclici 7/19/2023 |
Contact: |
|
|
