La teiul Domnului Mihai
Te salut, fratele meu Mihai. Sărut mâna îți zic, dacă vrei Dă-mi o frunză din tine și-m dai Lacrima ta izvorâtă în Tei.
Te credeam mai înalt...mai frumos, Cum te știu că prin vremuri erai. Iasca îți arde tulpina de jos, Iartă-mi privirile, Doamne Mihai!
Umbara ta, umbra ta-naltă, subțire, Cu-o palmă-n iarbă, cu-o rază-n sori, Printre mirese te-nalță mire Și n-ai cu cine să îți măsori
Nici întristarea frunte înaltă Și nici privirea...gânduri adânci. Muza la tine pe umăr tresaltă Când neodihna te strigă în stânci.
Doamne...de când te-ai dus dintre noi, Multe minuni am scris în uitare; Uneori am plecat la război, Rareori am sădit câte-o floare...
Doamne-Mihai, să mă ierți c-am venit. Dulcele târg are toamnele bete. Ți-am adus un ulcior și-un colac rumenit, Poate ți-e foame, poate-ți e sete...
...Dar iată, se face târziu și te las Singur în marele cerului plai, Cel fără-ntindere, cel fără glas; Iartă-mi privirile, Doamne-Mihai!
O
RĂMÎI
să nu mă ierți fratele meu, Mihai, că astăzi n-am venit la-nmormântare. tu știi Poete, pe terestrul plai, mortua est
pe nimeni nu-l mai doare. tu ai plecat
- noi suntem încă vii. ai fost ucis noi știm cine-s bandiții ; acei vampiri cu ochii prazalii, cei necreștini corciți în coaliții. Mihai, azi n-am venit lângă mormânt. m-am dus să-mi caut codrul meu de pâine. Tu iartă-mă Mihai al nostru sfânt, o să-ți aduc o păine caldă
mâine. c-așa sunt ei românii, chiar și eu : mințim cu lumânările în mână, sperînd c-o să ne ierte Dumnezeu chiar când la greu
nu suntem împreună. dar ce mă băsmuiesc cu scuze ? vai, îți spun Poete dus în rai celest : noi suntem păcătoși pe-al lumii plai. rămîi în cerul tău
mortua est
Montreal George Filip
|
George Filip 6/15/2023 |
Contact: |
|
|