Despre Biserică ...
În “Pateric”,această comoară fără egal a Ortodoxiei,exista următoarea relatare.
“Se spune pentru avva Agathon,că s-au dus la dânsul auzind că are dreaptă și mare socoteală.Și vrând să-l cerce de a se mânia,i-au zis lui: tu eșți Agathon?Am auzit pentru ține că ești curvar și mândru.Iar el a zis;ei bine,așa este.Și i-au zis lui:tu ești Agathon barfitorul și clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt.Au zis iarăși:tu ești Agathon ereticul?Iar el a răspuns: nu sunt eretic.Și l-au rugat pe el,zicând:spune-ne nouă,pentru ce atâtea câte ti-am zis ție le-ai primit,iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu,căci este spre folosul sufletului meu.Iar cuvântul acesta eretic este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu.”
În această scurtă apoftegmă din Pateric se cuprinde o înțelepciune și cale de trăire ale căror adâncimi ne copleșesc.
Prin viată sa îmbunătățită Avva Agathon mărturisea și modul în care, ca oameni ,cădem în păcat și modul în care,cu mila lui Dumnezeu, putem ieși din păcat și merge la viață.
Invatatura avvei Agathon ne arată că înaintea oricărui păcat se găsește o cădere în Credință,o separare de voia lui Dumnezeu.Iar aceasta înseamnă învățătură greșită,incompleta,pe scurt “erezie” și sectarism.
În primul rând diavolul îl luptă pe om prin gânduri necredincioase,gânduri care pun la îndoială sau,mai rău,oferă “alternative” la voia lui Dumnezeu.
Așa au fost amăgiți protopărinții noștri și așa au ajuns să fie alungați din Rai.Iar acest “model” este urmat de necuratul de atunci încoace cu tot mai multă furie și din nefericire, cu tot mai mare “succes”.
Toate ereziile,de la arianism și până la actualele “secte”, introduc o “alternativă”,o “mică” modificare.Aceste inovații sunt ispitele întinse de cei mai periculoși dintre demoni,”demonii teologi”.Ei știu mai bine ca orice pământean “scripturile” și,folosind citate trunchiate și luate din context,îi amăgesc pe cei slabi de înger.Nu întâmplător orice discuție cu un “sectant” va sfârși prin a fi o adunare de citate scripturistice luate din context.Nu întâmplător,prin acest model,s-a ajuns la aproape treizeci de mii de “secte”, una mai “credincioasă” Scripturilor decât alta(,în închipuirea lor).Iar unele dintre secte sunt atâta de “credincioase” Scripturilor că au ajuns să nu mai fie creștine!Deaceea este peste masura de important ca "Scripturile",intelesul lor, sa il dobandim in Biserica,conform Traditiei si experientei duhovnicesti a Marilor Parinti.
Ereziile,aceste ispite demonice,caută să acopere și direct să încurajeze dorințe sau înclinații păcătoase pe care le avem.Pe care le avem fiind moștenitori ai naturii căzute a protoparintilor nostri.Căci noi nu am moștenit “păcatul” lor,noi am moștenit natura lor căzută,căci alta nici nu puteau să ne transmită.
Prin uramre ereziile,adică “sectele”,fac lucrul cel mai rău,despre care avertiza avva Agathon, ne despart de Dumnezeu.Iar asta este devastator!In practica sectarilor caderea cea mai mare o reprezinta mandria lor luciferica,mandrie de care nici macar nu sunt constienti.Ei se afla in acest fel sub o dubla amagire:mandria si devastatoarea confuzie dintre smerenie si mandrie.Sectarii isi imagineaza ca sunt smeriti,isi imagineaza ca superficialele lor cantari sunt lauda adusa lui Dumnezeu si isi imagineaza ca maculatura cu care au inlocuit scrierile Sfintilor Parinti ii va aseza in Rai.Iar pentru asta ei au renuntat la rugaciunile Bisericii,tagaduiesc Sfanta Jertfa,tagaduiesc Sfintele Taine, tagaduiesc mijlocirea Maicii Domnului si a Sfintilor,tagaduiesc Safintele Icoane si Sfintele Moaste.In locul acestei spelndori Dumnezeiesti,asezata de Apostoli pe Trupul si Invatatura Mantuitorului,ei au asezat pareri prostesti si minciuni demonice.Vai de capul lor!
Păcatele sunt comise de toți oamenii și în foarte multe feluri.Aceasta este rău ,dar cel mai mare rău este persistența în păcat și în final, “îndrăgirea” păcatului;starea la care păcatul ajunge a fi socotit stare normala,dacă nu direct“virtute”.Iar acest lucru este datorat exact ereziei,”sectei”, care,despărțindu-ne de Dumnezeu și de Biserica Lui,Biserica Ortodoxă,face cu neputință îndreptarea,regretul pentru păcat,pocăința.Căci deplina pocăință și deplina iertare nu pot fi căpătate decât prin mărturisire,hotărâre de a nu repeta păcatul,rugăciune de iertare și Împărtășire cu Sfintele Taine in Biserica Ortodoxa..Nu există alt mod.
Un pacat de moarte comit aceia care ignora randuielile Bisericii,traiesc necununati(in concubinaj),ajung sa nu se boteze si deci se exclud din Biserica.Asemenea oamani,care vorbesc prosteste despre “vremea pe care o traim’ si despre faptul ca “normele” acestei lumi cazute nu s-ar mai potrivi regulilor Bisericii,comit,poate din nestiinta,pacat de moarte,acestia nici de inmormantare ortodoxa nu mai pot beneficia.Caci acela care incalca una dintre Tainele Bisericii,pe toate le incalca.Vai de ei!Prin ei vorbeste necuratul.Actiunea si comportamentul acestor nefericiti face parte din planul actual al necuratului,promovat prin ideologia “globalista”,de a criminalize pe crestini si mai ales pe Ortodocsi.Refuzul Ortodoxiei de a tolera sodomia,concubinajul,se incearca a fi prezentate,de catre autoritaile “globaliste” si slujiorii lor, ca acte “penale”.Inca nu s-a ajuns pana acolo.Curtile de judecata civile inca nu au autoritate asupra randuielilor Ortodoxe dar indivizi mai incetisori la minte ameninta.Vai de capul lor! Cei care suntem Drept Maritori,Ortodocsi,sa stam “bine,sa stam cu frica” in randuiala Ortodoxa singura care ne poate mantui.
Iar cu aceste lucruri în gând putem contempla marele dar pe care l-am primit și pe care îl avem în Biserica Ortodoxă,Trupul lui Iisus:de a putea aduce laudă , mulțumire și rugăciune lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi.Toate pe care le avem sunt de la El și sunt ale Lui.El singur știe cum le împarte,cui le împarte și de ce le împarte într-un fel și nu în altul.Dar la asta se adaugă faptul că El ne iubește pe toți și pe fiecare la fel de mult și cu aceiași intensitate,pe care noi nu o putem gândi sau închipui.În această condiție Dumnezeu așteaptă de la noi dragostea și credință noastră.Singurul lucru pe care îl putem face este să îi aducem laudă , mulțumire,pentru toate, să avem dragoste pentru semenii nostril,care sunt copii Lui pe care îi iubește cu o iubire infinită,și să îi adresăm rugăciuni .
Laudă,mulțumirea și rugăciunea trebuie aduse lui Dumnezeu în tot locul și în toată vreme.Aceasta nu poate depinde de circumstanțele vieții.Căci dacă am aduce laudă doar când suntem în belșug,nu lui Dumnezeu am aduce laudă ci lucrurilor din jurul nostru.De aceea ni se spune că cea mai autentică laudă se aduce în “pustie”.Acolo unde bunurile vieții sunt mai de loc, iar Slava lui Dumnezeu mai aproape decât oriunde.
Laudă,mulțumirea și rugăciunea ,aduse lui Dumnezeu sunt mărturisire că suntem lucrul mâinilor Lui și suntem fii ai Lui ,în locul moștenirii Lui.Dar acestea trebuie aduse așa cum se cuvine,”drept”.De aceea și spunem Biserica Drept Măritoare,Ortodoxă.Laudă,mulțumirea și rugăciunea nu pot fi aduse oricum.Ele trebuie să fie aduse “drept”,conform cu voia lui Dumnezeu,în Tradiție,Scrriptura și Dreapta învățătură.Cei care își imaginează că a “crede” ceva nedefinit este suficient se înșeală amarnic.Să nu uităm că și “demonii cred și se cutremură”(Iacov,2;19).În pustie,Evreii care s-au revoltat și au apucat să se închine la “vițelul de aur” și ei credeau,dar nu cum trebuie.(Iar “vițelul de aur” este arhetipul ereziei,sectarismului!)
Pentru cei care suntem în Ortodoxie un singur lucru ne este de trebuință: să ascultăm fără îndoială învățătura Bisericii și să o urmăm ,atâta cât ne țin puterile, și ne dăruiește mila lui Dumnezeu.
Iar dincolo de asta.,sa nu uitam,...’sunt încredințat,că nici moartea,nici viața,nici îngerii,nici stapaniriile,nici cele de acum,nici cele ce vor fi,nici puterile/Nici înălțimea,nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu,cea întru,Hristos Iisus,Domnul nostru’.(Sf.Pavel,Romani,8;38-39)
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 6/1/2023 |
Contact: |
|
|
