Biserica de Lumină de la Drăgănescu…
“Sfântul Ardealului”a străbătut multe meleaguri, după voia Domnului. A lăsat, printre multe alte comori de spiritualitate, și la Drăgănescu, o localitate mică între Mihăilești și Buturugeni, din județul Giurgiu, un “testament” în imagini spre slava întru divinitate. Condamnat la tăcere de regimul comunist, a găsit o formă inedită, grație talentului său unic în pictura religioasă, de comunicare cu pelerinii și cu toți aceia care îl căutau să-i înțelepțească. În bisericile cărora le-am trecut pragul în călătoriile mele de până acum am simțit atingerea unei mâini nevăzute . În mănăstirile mărturisitoare de istorie și de credință ale Moldovei, ori în cele de la poalele Meridionalilor, dar aici, la Drăgănescu, micul lăcaș de cult se deschide, ca nicăieri altundeva, spre cer, printr-un portal divin. Părintele Arsenie Boca a transfigurat, folosind o tehnică picturală unică, epopeea creștină a Ortodoxiei Românești, încadrându-se într-un spațiu atât de limitat în dimensiuni. L-a mărturisit pe Mântuitor cum numai un sfânt putea să o facă. I-a coborât pe sfinți și pe îngeri printre oameni și i-a înălțat la ceruri pe martirii știuți și neștiuți. A cuprins Cerul și Pământul într-un tablou viu fară început și fără sfârșit și care izvorăște din lumina Edenului într-o liniște desăvârșită, “tulburată”, doar, de niște ușoare simfonii îngerești.
Întreaga suprafață a picturii a fost realizată în tehnică filigran, specifică hârtiei, cu răbdarea și migala unui artist nepământean. Nu mâna Părintelui, singură, a finalizat această “epopee”… Aripa nevăzută a unui înger i-a purtat penelul dezvelind, centimetru cu centimetru, stropi de lumină caldă, lacrimi, poate, ale atât de multor plânsuri neștiute. Fiecare detaliu, dar fiecare detaliu, țin să întăresc, duce arta picturală murală spre perfecțiune, într-o armonie de înaltă rezonanță spirituală care desființează, practic, barierele fizice ale percepției vizuale, lăsând deschisă o fereastră spre lumina eternă. Câtă comuniune a omului cu Dumnezeu, câtă comunicare, prin imagini, cu textele Vechiului și Noului Testament, a creat Sfântul Arsenie Boca, încă necanonizat, lasând să curgă permanent un izvor care adapă setea atât de înălțător, încât m-am întrebat dacă, nu cumva, Catedrala Mântuirii Neamului, aflată într-un perimetru geografic înrudit, așteaptă un alt sfânt să egaleze, încă o dată, echilibrul de lumină, de complexitate și de profunzime atins de Părintele cu har și dar în virtuțile duhovnicești și cele ale artistului iconar. Simt, aici în spațiul mărturisit și desăvârșit de Arsenie Boca, cum cerul alunecă ușor în lăcaș, dându-mi șansa unică de a mă înălța prin bolta aproape transparentă, inundată de culori ireale.
Răsărind spre cer din unduirile Lacului de acumulare de la Mihăilești, bisericuța salvată de la demolare cu voia Domnului și prin implicarea unui “anonim”care a inclus-o în Patrimoniul Național, veghează cu demnitatea seculară a ortodoxiei pe aceste meleaguri dintre Dunăre și Carpați. Construcția modestă ca și concept architectural are, prin mesajul abordării unice, dimensiunea unei mănăstiri reprezentative, atemporale, între două lumi zbuciumate și legănate între voia noastră interioară și contextual universal al existenței. “Peste timp, aceste ziduri vor vorbi”. Este doar una dintre profețiile Părintelui care s-a nevoit vreme de cincisprezece ani să-și ducă la bună împlinire creația vizionară încărcată de mesaje boblice în perspectiva filocalitică a picturii. Și ca să înțelegem dimensiunea volumului de muncă, a dărurii necondiționate, Părintele a mărturisit că,”numai pentru Icoana Pantocratorului”, a urcat și a coborât de pe schelă de atâtea ori, “că ar fi putut înconjura Bucureștiul”, înhămându-se “la carul unui ideal cam greu: transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu și frate al Fiului Său mai mare. Însă toate idealurile mari au în ele ceva paralizant: nu te lasă să te preocupi de nimicurile acestei vieți.” Pilduitoare provocare la sacrificiu pentru semeni, nu pentru sine!
Trebuie să-mi continui călătoria, dar voi rămne în această armonie definită apriori de un destin magnific și triumfal care a desăvârșit “Capela Sixtină a Ortrodoxiei Românești”.
Marius Mărăcinescu,
|
Marius Mărăcinescu 6/1/2023 |
Contact: |
|
|
