Vreau sa fiu copil
Mi-e dor, aș vrea să fiu copil o zi:
De necazuri să mai uit: bine-ar fi!
Dragă mea copilărie, te visez mereu...
M-ai lăsat, iubito! Nu ți-a părut rău?
Ai plecat și mi-ai luat zilele senine,
Iar în locul tău, văd: bătrânețea vine
Dar eu mai visez la cât ne-am iubit!
Un noian de gânduri iar m-a potopit.
Copil de-aș mai fi, aș uita de toate
Mama de-ar trăi, aș avea iar parte
Să râd la Soare, flori să dezmierd,
Păsări să admir cum pe cer se pierd.
Să mai rătăcesc prin păduri umbroase
Frica, grijile să uit!
Toate să mă lase.
Apă din fântână să beau, tare aș dori:
Doamne, nu e mult, vreau copil o zi!
De ce să petrec ani mulți și-negriți?!
Pentru-o zi Ți-i dau... și la ei renunț.
Dor mi-e s-aud pe mama, care mă striga;
Să mai văd pe tata, când lung mă privea:
În tinda casei stătea gânditor, în seri senine,
Mâna lui pe umăr
s-o simt cum mă ține,
Vorba să-i ascult și la piept să-i mai stau,
Asta, sfinte Doamne, este tot ce vreau!
Mic eram, lângă ei stăteam, ah! mă divinizau
Bunii mei părinți! Doamne, ce mult mă iubeau.
Și, de ce iubito, tinerețea mea, tu m-ai părăsit!
Ce a fost cu tine, spune-mi, de ce te-a grăbit
Și m-ai lăsat singur pe lume? Toți m-au uitat...
Doamne, fă minune, dă-mi ce te-am rugat!
Lăudat în ceruri, fii! Să ai lângă Tine cete de copii,
Ei sunt fericirea și duc nemurirea marii-mpărății!
Marin Voican
|
